10:6 Pe când iată cum vorbeşte neprihănirea, pe care o dă credinţa: Să nu zici în inima ta: Cine se va sui în cer? (Să pogoare adică pe Hristos din cer).
Neprihănirea pe care o dă credinţa. [,,Care din credinţă”, KJV]. Pavel personifică neprihănirea prin credinţă ca şi cum ar vorbi. Compară personificarea înţelepciunii (Prov. 1,20; Luca 11,49) şi a vorbirii (Evrei 12,5). Apostolul ar fi putut să spună: ,,Moise vorbeşte astfel despre neprihănirea prin credinţă”. În felul acesta, ambele părţi ale lui Rom. 10,4 sunt dovedite de mărturia lui Moise, şi anume imposibilitatea de a obţine neprihănirea prin lege (vers. 5) şi asigurarea că putem obţine neprihănirea prin credinţă (vers. 6-8).
Mulţi comentatori s-au poticnit în faptul că Pavel foloseşte cuvintele lui Moise care pare că ţin numai de lege, pentru a descrie neprihănirea prin credinţă, dar dificultatea stă în afirmaţia greşită, atât de larg susţinută, că legea şi Evanghelia sunt diametral opuse. Problema e rezolvată prin recunoaşterea faptului că neprihănirea prin credinţă a fost totdeauna metoda lui Dumnezeu pentru mântuirea omului şi că darea legii prin Moise era o parte integrantă a acestui plan. Mai mult, Moise fusese în chip deosebit folosit de Dumnezeu pentru a edifica marele sistem al tipurilor şi ceremoniilor care simbolizau întregul plan al neprihănirii prin credinţă în Isus. În consecinţă, e cu totul nerezonabil de a afirma că Moise era necunoscător al adevăratei relaţii dintre lege şi Evanghelie şi că ori de câte ori vorbea atât de puternic despre ascultare de poruncile lui Dumnezeu el recomanda neprihănirea prin lege şi nu prin credinţă.
Iată cum vorbeşte. [,,Vorbeşte în felul acesta”, KJV]. Adică, vorbeşte aşa. Citatul este din Deut. 30,11-14. În capitolul acela, Moise înşiră binecuvântările care vor veni asupra lui Israel dacă era ascultător de legea lui Dumnezeu. Este un lucru important de observat că Moise vorbeşte celor cărora el le spusese mai înainte: ,,Iehova Domnul tău va circumcide inima ta…, ca să iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti” (Deut. 30,6). Moise descrie aici experienţa israeliţilor cu adevărat pocăiţi şi credincioşi. El vorbeşte despre lege din punctul de vedere al israeliţilor circumcişi cu inima. Nu e necesar de a presupune aşa cum au făcut mulţi comentatori, că Pavel numai îşi însuşeşte cuvintele lui Moise cu privire la lege, şi în felul acesta le aplică la ceva ce Moise nu a avut în gând. După cum Pavel a găsit neprihănire prin credinţă la Avraam, care a crezut pe Dumnezeu şi a ascultat de El, tot aşa aici găseşte esenţa neprihănirii prin credinţă în experienţa acelora care se întorc cu pocăinţă la Dumnezeu şi-L iubesc şi-L ascultă cu toată inima şi cu tot sufletul. Cuvintele lui Moise, înţelese în adevăratul lor sens spiritual, descriu o neprihănire care este, într-adevăr neprihănire prin credinţă
Să nu zici în inima ta. Expresia aceasta se găseşte în Deut. 9,4 şi e folosită de Pavel pentru a introduce citatul din Deut. 30,12-14. ,,A spune în inimă” reprezintă un idiom ebraic însemnând ,,a gândi”, de obicei cu privire la un gând rău (vezi şi Deut. 15,9; 18,21; Ps. 14,1; Mat. 3,9; 24,48; Apoc. 18,7; cf. 1 Cor. 7,37).
Cine se va sui? Moise spunea aceste cuvinte pentru a arăta că cuvântul lui Dumnezeu nu e departe şi dincolo de îndemâna omului, ci că el deja îi fusese revelat şi îi fusese lămurit. Pavel foloseşte aceleaşi cuvine cu privire la Evanghelie, revelaţia încă şi mai clară a cuvântului lui Dumnezeu care fusese dată în Hristos.
Să coboare… pe Hristos. Ca şi cum nu venise încă. Neprihănirea prin credinţă spune: ,,Nu te îndoi că Hristos a venit deja. Fiul lui Dumnezeu a venit deja şi a locuit printre noi. Credinţa nu e ceva atât de dificil, deoarece Hristos a venit.”