10:5 În adevăr, Moise scrie că omul care împlineşte neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea.
În adevăr Moise. Pavel descrie acum contrastul dintre neprihănirea prin lege şi neprihănirea prin credinţă în vorbire scoasă din VT. Făcând aşa, el mai arată şi că nu e contradicţie între VT şi NT la subiectul acesta.
Scrie. [,,Descrie”, KJV]. Gr. grapho. Literal, ,,a scrie”. Se pot cita dovezi textuale (cf. p. 10) pentru următoarea exprimare a vers. 5: ,,Moise scrie că omul care împlineşte neprihănirea care se întemeiază pe lege va trăi prin ea”. Citatul este din Lev. 18,5; care zice: ,,Păziţi deci legile mele, şi judecăţile Mele; pe care de le va face omul, viu va fi într-însele” (cf, Gal. 3,12). Pavel citează aceste cuvinte cu implicaţia bazată pe concepţiile iudaice că neprihănirea prin lege cere împlinirea perfectă a legii, ea trebuia să fie ţinută până la ultima literă. Nu există har sau îndurare. Tot ce cere legea trebuie să fie făcut sau altminteri nu e mântuire (vezi Gal. 3,10-13). Dar aceasta este o condiţie care nu a fost niciodată împlinită de omul căzut, aşa cum Pavel a arătat clar în Rom. 1-3, şi care nu poate fi nicidecum împlinit de păcătoşii nerenăscuţi (cap. 8,5-8). În consecinţă, nu poate fi decât condamnare pentru cei care depind de propria lor împlinire a legii pentru neprihănire înaintea lui Dumnezeu (cap. 3,20).
E lucru plin de însemnătate faptul că în contextul lui Lev. 18,5, legea lui Dumnezeu e descrisă constând din legi şi judecăţi care de fapt puteau să fie ţinute şi prin ţinerea cărora poporul putea să intre în viaţă, referirile la acelaşi pasaj de către Ezechiel (cap. 20,11.13.31) şi de către Neemia (cap. 9,13.29) arată de asemenea că putea fi împlinită condiţia şi făgăduinţa putea fi obţinută. Cu descoperirea mai mare a planului lui Dumnezeu în NT vedem că afirmaţia care stă la baza acestor pasaje din VT este că creştinii ar trebui să-şi îndrepte atenţia spre Răscumpărătorul care va veni şi astfel să capete iertare de păcate şi har întăritor pentru ascultare (vezi Ez. 16,60; 20,11; 36,26). Toate acestea nu trebuie să fie luate ca lăsând să se înţeleagă că neprihănirea poate fi obţinută prin ţinerea legii separat de credinţă, dar fariseii şi sub călăuzirea lor, masa poporului iudeu cultivau această părere greşită. Ei cereau neprihănire şi viaţă ca o răsplătire a propriei lor ţineri cu stricteţe a legii. Legătura lor cu Dumnezeu era pur legalistă. Legământul lor cu El era unul de fapte şi nu de credinţă şi har. Dumnezeu căuta să-i dusă la o experienţă superioară, dar ei refuzau să progreseze (vezi Ez. 16,60).
Tocmai pentru ca să dea la iveală eroarea unei astfel de poziţii, Pavel citează Lev. 18,5. El foloseşte chiar cuvintele lui Moise pentru a reaminti iudeilor legalişti că neprihănirea e obţinută numai de cei care ascultă. Dar o asemenea ascultare omul nu e în stare să o dea dacă nu e ajutat. Comparaţi replica lui Isus la căutarea după ,,neprihănirea pe care o dă legea”: ,,Fă aşa şi vei avea viaţă veşnică” (Luca 10,28).