10:4 Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.
Hristos este sfârşitul legii. În textul grecesc cuvântul pentru ,,sfârşit” telos, este accentuată. Pasajul acesta a fost felurit interpretat pentru a însemna că Hristos este sfârşitul legii ca atare, Hristos est scopul sau ţinta legii (cf. Gal. 3,24). Hristos este împlinirea legii (cf. Mat. 5,17) sau Hristos este terminarea legii ca mijloc de mântuire (cf. Rom. 6,24). Cea dintâi interpretare este aceea a antinomianiştilor şi e o pervertire a Scripturii (vezi cap. 3,31). Ultimele trei interpretări, toate prezintă afirmaţii adevărate, dar a treia dintre acestea apare cea mai bine potrivită pentru contextul acestui verset. Pavel contrastează calea lui Dumnezeu pentru îndreptăţire prin credinţă cu încercarea omului de a ajunge la îndreptăţire prin lege. Solia Evangheliei este că Hristos este sfârşitul legii ca mijloc de îndreptăţire pentru oricine are credinţă. E probabil lucru însemnat acela că articolul definit e omis de la ,,lege” (vezi cap. 2,12), indicând că Pavel se referă la principiul legii în general şi nu la oarecare anumită lege în particular. Mai mult, tendinţa întregii argumentaţii arată că Pavel vorbeşte despre lege într-un sens general.
Versetul acesta nu lasă a se înţelege că neprihănirea putea fi de fapt obţinută prin lege în VT şi că o dată cu venirea lui Hristos credinţa fusese substituită legii ca mijloc al neprihănirii. De la căderea lui Adam, Dumnezeu descoperise numai un mijloc prin care oamenii puteau fi salvaţi – prin credinţă în Mesia care aveau să vină (Gen. 3,15; 4,3-5; Evrei 11,4; cf. Rom. 4). Şi nici nu poate fi luat pasajul ca însemnând că Hristos este sfârşitul legii ca atare şi deci că oamenii nu mai sunt sub obligaţia de a asculta de legea lui Dumnezeu. Ci legea ca metodă de a obţine neprihănirea a fost adusă de Hristos. Scopul lui Dumnezeu în proclamarea legii Sale lui Israel era de a le descoperi păcătoşenia (Rom. 3,20) şi nevoia lor de au un Mântuitor (Gal. 3,24). Dar iudeii pervertiseră scopul lui Dumnezeu şi folosiseră legile atât pe cea morală, cât şi pe cea ceremonială prin propriile lor încercări de ascultare legalistă. Hristos a venit ca să pună capăt acestui abuz şi să arate drumul înapoi la lege. O asemenea credinţă nu desfiinţează legea, ci o statorniceşte (vezi Rom. 3,31) şi face cu putinţă ca oamenii să împlinească cerinţele ei (vezi cap. 8,4).