10:12 În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.
În adevăr. [,,deoarece”, KJV]. Aceasta introduce explicarea de către Pavel a lui ,,oricine”, din vers. 11.
Deosebire. Sau ,,distincţie” (cf. cap. 3,22). Atât iudeii cât şi neamurile au păcătuit şi au nevoie de mântuire (vezi cap. 3,23). Dumnezeu a prevăzut un singur mijloc prin care omul să poată fi mântuit. El nu are o prevedere pentru iudei şi o alta pentru neamuri. Şi deci, dispare orice deosebire naţională, de clasă, socială şi individuală.
Grec. Adică neamuri (vezi cap. 1,16).
Toţi au acelaşi Domn… Sau ,,acelaşi Domn este Domnul tuturor” (RV; RSV). Atât iudeii cât şi neamurile au acelaşi Domn (cf. cap. 3,29.30), care a răscumpărat întreaga omenire (Isa. 3,16). O comparaţie cu vers. 9, 11 din Rom. 10 arată că ,,domn” de aici se referă la Hristos. În Fapte 10,36 Hristos e chemat ,,Domnul tuturor” (cf. Rom. 14,9; Fil. 2,10.11).
Bogat… pentru toţi. Nu e limită la resursele Domnului (vezi Rom. 8,32; 11,33; Ef. 1,7; 2,7; 3,8). Cei ce-L cheamă. Chemarea Domnului sau chemarea numelui Domnului e o expresie obişnuită aproape echivalentă cu închinarea la Domnul. Ea provine probabil din obiceiul de a începe
o vorbire către o divinitate prin menţionarea mai întâi a numelui lui. Evreii erau cunoscuţi ca aceia care chemau pe Iehova. Creştinii erau aceia care chemau pe Hristos (1 Cor. 1,2). E lucru semnificativ de a vedea expresia aceasta folosită cu privire la Hristos în NT, căci întrucât închinarea e cuvenită numai lui Dumnezeu, aceasta este o clară recunoaştere a divinităţii lui Hristos (vezi Fapte 7,59.60; 9,14.21; 22, 16; 2 Tim. 2,22). În ce priveşte dumnezeirea lui Hristos, vezi nota adiţională la Ioan 1.