10:10 Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,
Inimă. Vezi cap. 1,21. Iudeii considerau inima ca sediu al vieţii lăuntrice de gândire şi simţire pentru ei, inima nu reprezintă afecţiunile ca distincte de intelect. Referindu-se la credinţa ,,din inimă” [cu inima], Pavel lasă a se înţelege că credinţa cuprinde o deplină schimbare lăuntrică. Şi schimbarea aceasta aduce ca rezultat îndreptăţirea şi neprihănirea (cap. 3,22; 5,1).
Mărturisirea. Dovada externă a schimbării lăuntrice este mărturisirea cu gura, hotărâta luare de poziţie pentru ceea ce se crede că e adevărat. Voinţa de a mărturisi pe Hristos în cuvânt şi faptă a fost totdeauna proba că cineva e cu adevărat ucenic (Mat. 10,32; Luca 12,8; cf. Apoc. 3,5). O bună mărturie înaintea lumii, menţinută până la sfârşit, va avea ca rezultat mântuirea (cf. Apoc. 2,10).