3:8 Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu, şi n-ai tăgăduit Numele Meu.
Faptele. Vezi comentariul de la cap. 2,2.
O uşă deschisă. În versetul precedent se spune despre Hristos că are ,,cheia lui David”. Versetul 8 poate sugera ideea că ajutat de această ,,cheie”, El deschide acum înaintea bisericii Filadelfia o ,,uşă” de prilejuri nelimitate pentru a birui păcatul şi pentru a da mărturie cu privire la adevărurile mântuitoare ale Evangheliei. Pentru un alt loc în care ,,uşa” este un simbol al ocaziilor favorabile, vezi Faptele Apostolilor 14,27; 1 Corinteni 16,9; 2 Corinteni 2,12; Coloseni 4,3.
Adventiştii de ziua a şaptea susţin că sfârşitul perioadei Filadelfia (1844) marchează începutul judecăţii de cercetare descrise în Daniel 7,10; Apocalipsa 14,6.7 (vezi comentariul de acolo). Hristos este Marele nostru Preot (Evrei 4,14.15; 8,1), slujind în sanctuarul ceresc, ,,adevăratul cort, care a fost ridicat nu de om, ci de Domnul” (Evrei 8,2.6; compară cu Exodul 25,8.9). În ce priveşte ritualul din sanctuarul pământesc, el consta în două părţi, slujirea zilnică pentru păcat, în Sfânta, şi, o dată pe an, slujirea în Sfânta Sfintelor, în Ziua Ispăşirii, care era considerată o zi a judecăţii (vezi Evrei 9,1.6.7; vezi comentariul de la Daniel 8,11.14). Ţinând cont de faptul că sanctuarul pământesc era ,,chipul şi umbra lucrurilor cereşti” (Evrei 8,5), este normal să considerăm că serviciul zilnic şi anual din acest sanctuar îşi aveau corespondentul în slujirea lui Hristos în sanctuarul ceresc. Vorbind în termeni simbolici despre sanctuarul de pe pământ, care era făcut ,,după chipul adevăratului locaş de închinare” (Evrei 9,24) putem spune că în ziua antitipică a ispăşirii, începută în 1844, Marele nostru Preot poate fi văzut ca ieşind din Locul Sfânt al sanctuarului din ceruri şi intrând în Locul Prea Sfânt. În consecinţă, ,,uşa închisă” ar fi cea a Locului Sfânt, iar ,,uşa deschisă” cea a Locului Prea Sfânt, unde Hristos slujeşte de atunci încoace în lucrarea zilei antitipice a ispăşirii (vezi GC 430, 431, 435; EW 42). Cu alte cuvinte, ,,uşa închisă” indică încheierea primei etape a slujirii cereşti a lui Hristos, iar ,,uşa deschisă” începutul cele de-a doua etape. În ce priveşte învăţătura timpurie adventistă cu privire la ,,uşa închisă”, vezi L. E. Froom, Credinţa Profetică a Părinţilor Noştri, vol. 4, pp. 829–842; F.D. Nichol, Ellen G. White şi Criticii ei, pp. 161–252. Pentru un rezumat al doctrinei despre sanctuar, vezi Nota Suplimentară de la Evrei 10.
Nimeni n-o poate închide. Hristos va duce la capăt lucrarea de mântuire. Omul nu poate face nimic pentru a împiedica slujirea Sa în curţile din cer sau controlul Său asupra lucrurilor de pe pământ (vezi comentariul de la Daniel 4,17).
Puţină putere. Nu este clar dacă Hristos mustră aici biserica Filadelfia pentru faptul că are atât de puţină putere sau dacă o laudă pentru că are ceva putere. Biserica din Sardes, cu excepţia câtorva ,,nume”, era cu totul moartă, şi s-ar putea ca acea ,,puţină putere” a Filadelfiei să însemne o situaţie mai încurajatoare decât cea din Sardes. Faptul că sintagma ,,puţină putere” este în strânsă legătură cu aprecierea păstrării Cuvântului lui Hristos şi netăgăduirea Numelui Său tinde să confirme această concluzie. De asemenea, ,,uşa deschisă” poate fi considerată ca o invitaţie de a trece la o experienţă care să aducă şi mai multă putere. Biserica din vechea Filadelfia nu era în nici un caz mare sau cu influenţă, ci pură şi credincioasă. Perioada bisericii reprezentată de Filadelfia, caracterizată de atenţia mare acordată Cuvântului lui Dumnezeu, în special profeţiilor din Daniel şi Apocalipsa, şi de evlavia personală, reprezintă o descriere mult mai încurajatoare decât perioada precedentă.
Cuvântul Meu. Cuvântul lui Dumnezeu exprimă voinţa Sa. Dumnezeu Şi-a descoperit voinţa prin natură, prin profeţi şi apostoli, prin mărturia directă a Duhului Sfânt în inima omului, prin experienţele vieţii, prin istoria umană şi în primul rând prin Hristos.
Numele. Vezi comentariul de la cap. 2,3.