22:8 Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului, care mi le arăta, ca să mă închin lui.
Am văzut. Literal, pasajul sună astfel: ,,Eu, Ioan, cel care a văzut şi auzit aceste lucruri”.
M-am aruncat … ca să mă închin. Probabil ca un act de omagiu, pe care îngerul l-a respins. Măreţia viziunii trebuie să-l fi copleşit cu totul pe profet, făcându-l să se simtă extrem de umil. Mai mult chiar, îngerul Îl citase pe Domnul Isus Hristos, ca şi cum Domnul Însuşi ar fi vorbit.