21:1 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.
Nou. Gr. kainos, ,,nou” în calitate, în opoziţie cu ceva care este învechit sau deteriorat. În acest verset apare de două ori cuvântul ,,nou”, fiind de fiecare dată traducerea grecescului kainos. Neos, de asemenea tradus ,,nou” în Noul Testament (Matei 9,17; 1 Corinteni 5,7; Coloseni 3,10; etc.), se referă la ceva nou din punct de vedere temporal. Folosind cuvântul kainos, Ioan scoate probabil în evidenţă faptul că cerul cel nou şi pământul cel nou vor fi create din elementele purificate ale celui vechi, şi astfel vor fi noi în calitate, diferite. Prin urmare, cerul cel nou şi pământul cel nou sunt o nouă creaţiune, o nouă modelare a elementelor existente, nu o creaţie ex nihilo. Compară cu 2 Petru 3,13.
Pieriseră. Adică în ce priveşte starea lor deteriorată de mai înainte. Lucrurile care erau desăvârşite atunci când au ieşit din mâna Creatorului, pe care El le-a numit ,,foarte bune” (Genesa 1,31), au ajuns să fie îngrozitor de desfigurate de păcat şi nu era posibil ca ele să dăinuiască veşnic.
Marea nu mai era. Literal, propoziţia sună aşa: ,,şi marea nu mai este”, adică mările, aşa cum le cunoaştem noi acum, nu vor mai exista pe pământul nou creat. Unii au insistat că ,,marea” simbolizează popoare, neamuri şi limbi (vezi cap. 17,15), dar în cazul acesta cerul şi pământul trebuie să fie de asemenea simbolice. Aici Ioan afirmă clar că cerul, pământul şi mările nu vor mai exista aşa cum le cunoaştem noi acum (vezi PP 44).