20:9 Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit.
Faţa pământului. Compară cu expresia asemănătoare, din Habacuc 1,6. Nelegiuiţii, sub conducerea lui Satana, vor porni împotriva taberei celor neprihăniţi.
Tabăra. Gr. parembole, ,,tabără”, un cuvânt compus din para, ,,dincolo de”, şi ballo, ,,a pune”, ,,a aşeza”, ,,a arunca”. Parembole este folosit pentru barăcile ostaşilor sau pentru fortificaţia (Faptele Apostolilor 21,34.37) oştirilor în ordine de bătaie (Evrei 11,34) sau a aşezărilor umane (Evrei 13,11.13). Aici cuvântul parembole descrie Noul Ierusalim.
Cetatea prea iubită. Sau ,,adică cetatea cea iubită”. Cetatea prea iubită este Noul Ierusalim (cap. 21,10). Unii învăţaţi fac deosebire între tabără şi cetate. Totuşi, un lucru este clar, şi anume că sfinţii se află în interiorul cetăţii în timpul asediului (vezi EW 292, 293). Faptul că ,,cetatea cea iubită” este încercuită arată clar că ea a coborât, deşi coborârea propriu-zisă nu este descrisă până în cap. 21,1.9.10. Unul din evenimentele însemnate care urmează după sfârşitul celor o mie de ani este coborârea Domnului Hristos, a neprihăniţilor şi a Cetăţii Sfinte. Naraţiunea este extrem de succintă, dar succesiunea evenimentelor este clară atunci când este examinat întregul context.
Foc. Fără îndoială că este vorba de focul real, ca mijloc de distrugere.
I-a mistuit. Literal, ,,i-a mâncat”. Forma verbului din limba greacă denotă acţiunea încheiată. Nelegiuiţii sunt nimiciţi. Ei au parte de ,,a doua moarte” (vezi comentariul de la v. 6). Nu este vreo aluzie la vreun chin fără de sfârşit, într-un iad care arde veşnic (compară cu Iuda 7).