20:4 Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.
Scaune de domnie. Acestea sunt simboluri ale autorităţii sale de a-şi exercita conducerea ca împărat (cap. 13,2) sau ca judecător (Matei 19,28).
Judecata. Gr. krima, ,,sentinţă”, ,,verdict”, ,,o decizie luată”. Aici krima pare să însemne autoritatea de a da o sentinţă. Pasajul nu se referă la un verdict în favoarea neprihăniţilor. Sfinţii stau pe scaunele de domnie, fapt care arată că ei sunt cei care vor pronunţa sentinţa. Pasajul acesta este fără îndoială o aluzie la Daniel 7,22, unde profetul notează că s-,,a făcut dreptate sfinţilor Celui Prea Înalt” (,,sfinţilor Celui Prea Înalt li s-a dat judecata”, KJV). În LXX, în Daniel, pentru ,,judecată” este folosit cuvântul krisis, ,,actul de a judeca”, în timp ce versiunea greacă a lui Theodotion foloseşte krima.
Lucrarea judecăţii la care face referire Ioan este fără îndoială cea despre care aminteşte Pavel: ,,Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?… Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri?” (1 Corinteni 6,2.3). Judecata va implica fără îndoială o cercetare atentă a celor scrise cu privire la oamenii nelegiuiţi, astfel încât fiecare om să fie convins de justeţea actului lui Dumnezeu de a-i distruge pe cei răi (DA 58). Vezi GC 660, 661.
Sufletele. Vezi comentariul de la Apocalipsa 6,9; compară-l cu cel de la Psalmi 16,10.
Li se tăiase capul. Gr. pelekizo, literal, ,,a tăia cu o secure”, şi anume ,,a decapita”. Cuvântul vine de la pelekus, ,,o secure”. Securea era instrumentul folosit de obicei în execuţiile din Roma antică. Mai târziu a fost înlocuită cu sabia.
Mărturiei lui Isus. Vezi comentariul de la cap. 1,2.9. Aici este vorba de mărturia dată cu privire la Isus. Cuvântului lui Dumnezeu. Vezi comentariul de la cap. 1,2.9.
Nu se închinaseră. Cu alte cuvinte, ei au luat aminte la avertizarea celui de-al treilea înger (cap. 14,9–12) şi au refuzat să asculte de puterea reprezentată de fiară, în ciuda ameninţării cu boicotul şi cu moartea (vezi comentariul de la cap. 13,15–17). În acest verset sunt menţionate numai două categorii de sfinţi: martirii şi cei care vor câştiga biruinţa asupra fiarei. Lucru acesta nu înseamnă că ei sunt singurii care au parte de domnia milenară, deoarece deja s-a arătat că toţi drepţii care au murit (nu numai martirii) vor ieşi din morminte la prima înviere (vezi comentariul de la Apocalipsa 20,1; compară-l cu cel de la Daniel 12,2). Probabil că sunt evidenţiaţi martirii şi cei care o vor birui pe fiară deoarece ei îi reprezintă pe cei care au suferit cel mai mult. Vezi Notele Adiţionale de la sfârşitul capitolului, nota 2.
Înviat. Cuvântul grecesc poate fi tradus fie ,,trăit”, fie ,,au venit la viaţă”. Contextul pare să favorizeze ultima variantă, altminteri declaraţia ,,aceasta este întâia înviere” (v. 5) nu are un antecedent potrivit. Totuşi, biruitorii asupra fiarei sunt vii în timpul de dinaintea venirii Fiului omului şi majoritatea, dacă nu toţi, nu vor avea nevoie de înviere (vezi comentariul de la v. 1). Prin urmare, unii sugerează că ideea verbului ,,înviat” este incoativă (exprimând începutul unei acţiunii), iar conjuncţia ,,şi” are sens explicativ, deci, ,,Ei au început să trăiască, adică să domnească cu Hristos”.
Împărăţit. Se pune întrebarea: peste cine vor domni sfinţii dacă toţi cei nelegiuiţi au fost nimiciţi? Despre ei spune că ,,au împărăţit cu Hristos”. Când îngerul al şaptelea sună din trâmbiţă, atunci ,,împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său” (cap. 11,15). Daniel vorbeşte că ,,domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împăraţilor” este dată ,,poporului sfinţilor Celui Prea Înalt” (cap. 7,27). Sfinţii au fost asupriţi de împăraţii care au băut din vinul curviei Babilonului (vezi Apocalipsa 18,3). Acum lucrurile s-au inversat.
Este adevărat că cei nelegiuiţi sunt morţi (vezi comentariul de la cap. 20,2), dar ei vor învia la sfârşitul perioadei de o mie de ani (vezi comentariul de la v. 5). Ei sunt închişi, ca să zicem aşa, pentru ca mai târziu să-şi primească pedeapsa. Între timp sfinţii vor ajuta în lucrarea de judecată, pentru a stabili măsura pedepsei care le va fi distribuită nelegiuiţilor. După ce aceştia vor reveni la viaţă, vor fi zdrobiţi într-o înfrângere totală, îşi vor primi pedeapsa şi apoi vor fi distruşi complet (vezi comentariul de la cap. 14,10; 20,9).
Cu Hristos. Domnia milenară va avea loc cu Hristos, în cer, nu pe pământ, aşa cum susţin mulţi comentatori ai Bibliei (vezi comentariul de la v. 2; vezi Notele Adiţionale de la sfârşitul capitolului, Nota 2).
O mie de ani. Vezi comentariul de la v. 2.