20:11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
Scaun de domnie. Un simbol al autorităţii, în acest caz al autorităţii de a executa judecata. Scaunul de domnie este ,,alb”, sugerând probabil puritatea şi dreptatea hotărârilor care sunt luate. De asemenea, se spune despre el că este ,,mare”, probabil făcându-se referire la deciziile importante are sunt luate.
Cel ce şedea. Nu este arătată identitatea persoanei care stătea pe scaunul de domnie, afară de cazul în care aceasta reiese din cuvintele ,,înaintea lui Dumnezeu” (v. 12, KJV). Totuşi, dovezile textuale atestă traducerea ,,înaintea scaunului de domnie”. Deci identitatea rămâne nesigură.
Scripturile Îl prezintă atât pe Domnul Hristos (Romani 14,10) cât şi pe Tatăl (Evrei 12,23) ca şezând să facă judecată. În Apocalipsa 4,2.8.9; 5,1.7.13; 6,16; 7,10.15; 19,4; 21,5 Tatăl este Cel despre Care se spune că stă pe tron, ca judecător divin. Cei Doi lucrează în cea mai strânsă unitate (vezi comentariul de la Ioan 10,30). Actele oficiale ale Unuia devin actele oficiale ale Celuilalt. Fără îndoială că aici Hristos este Cel care conduce (vezi GC 666).
Au fugit. Un indiciu al puterii absolute a Celui care şade pe tron şi a naturii efemere a acestei lumi (Psalmi 102,25.26; 104,29.30; Isaia 51,6; Marcu 13,31; 2 Petru 3,10). Ordinea veşnică a lucrurilor va fi cu totul altfel (Apocalipsa 21,1–5).