2:9 Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat), şi batjocurile, din partea celor ce zic că sunt Iudei şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei.
Necazul. Sau ,,chinul”, ,,tulburarea” ,,suferinţa”. Experienţa bisericii din această perioadă a fost caracterizată de persecuţie intermitentă din partea diferiţilor împăraţi romani. Sub Traian (98–117), Adrian (117–138) şi Marcus Aurelius (161–180) persecuţia a fost sporadică şi locală. Prima persecuţie generală şi sistematică a creştinilor a fost condusă de Decius (249–251) şi de Valerian (253–259). Oprimarea politică a ajuns la punctul culminant în timpul persecuţiilor sângeroase de sub domnia lui Diocleţian (284–305) şi a succesorilor săi imediaţi (305–313). Istoric, perioada reprezentată de biserica Smirna poate fi numită pe bună dreptate epoca martirajului. Secolele care au urmat apoi au fost parfumate (vezi comentariul de la v. 8) de iubirea şi devoţiunea miilor de martiri anonimi care au fost ,,credincioşi până la moarte”.
Tău. Vezi comentariul de la v. 2.
Sărăcia. Gr. ptocheia, ,,sărăcie lucie” (vezi comentariul de la Marcu 14,42). Fără îndoială că biserica din Smirna nu era atât de mare şi de prosperă ca adunarea învecinată din Efes. Creştinii din Efes îşi pierduseră ,,dragostea dintâi”, dar celor din Smirna nu li se face o astfel de mustrare. În schimb, Hristos le reaminteşte că sunt ,,bogaţi” (vezi comentariul de la Iacob 2,5).
Batjocurile. Gr. blasphemia, ,,vorbire de rău” fie despre Dumnezeu, fie despre om. În acest context este de preferat cuvântul ,,bârfă”.
Iudei. Probabil ,,iudei” într-un sens figurat, nu literal (ţinând cont de faptul că acum creştinii sunt numiţi uneori Israel; vezi Romani 2,28.29; 9,6.7; Galateni 3,28.29; 1 Petru 2,9). Aşa cum este folosit aici, termenul se referă, fără îndoială, la cei care pretindeau că Îi servesc lui Dumnezeu, dar de fapt îi slujeau lui Satana.
Ilustraţia îşi are temei în istorie. Cartea Faptelor Apostolilor arată că multe din necazurile bisericii primare se năşteau pe urma acuzaţiilor calomniatoare ale iudeilor împotriva creştinilor (vezi Faptele Apostolilor 13,45; 14,2.19; 17,5.13; 18,5.6.12; 21,27). După cât se pare, situaţia aceasta era adevărată şi cu privire la Smirna. Se spune că în secolul al II-lea iudeii l-au martirizat pe Polycarp, un episcop al Smirnei. În această perioadă Tertulian vorbeşte despre sinagogi ca fiind ,,izvoare ale persecuţiei” (Scorpiace 10; ANF, vol. 3, p. 643).
Nu sunt. Ei erau făţarnici.
Sinagogă a Satanei. Compară cu epitetul de ocară, ,,pui de vipere” (Matei 3,7). Ca centru al vieţii în comun, sinagoga (vezi Vol. V, pp. 56–58) era, fără îndoială, locul unde s-au urzit multe comploturi împotriva creştinilor. Numele Satana înseamnă ,,învinuitor” sau ,,vrăjmaş” (vezi comentariul de la Zaharia 3,1; Apocalipsa 12,10). Aceste centre iudaice au devenit în realitate ,,sinagogi ale învinuitorului”.