2:18 Îngerului Bisericii din Tiatira, scrie-i: Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului, şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă:
Îngerului. Vezi comentariul de la cap. 1,20.
Tiatira. Originea şi sensul acestui nume sunt nesigure. Unii au sugerat că Tiatira înseamnă ,,mirosul plăcut al muncii”, probabil pe temeiul faptelor bisericii, prezentate în v. 19. Cu toate că era mai puţin însemnată decât celelalte şase cetăţi, Tiatira antică se distingea prin numărul meseriilor şi al artelor care înfloreau acolo. După cât se pare, printre acestea mai de seamă era vopsirea stofelor (vezi Faptele Apostolilor 16,14). Cu siguranţă că membrii bisericii creştine din Tiatira îşi alegeau meserii din meşteşugurile locale. Pentru alte informaţii cu privire la cetatea antică Tiatira, vezi capitolul Cele Şapte Biserici din Apocalipsa; harta de la p. 714.
Aplicată la istoria creştină, solia către biserica din Tiatira se potriveşte foarte bine bisericii din Evul Mediu Timpuriu (vezi Nota Suplimentară de la sfârşitul capitolului).
Evul Mediu Timpuriu s-a dovedit a fi un timp de greutăţi cumplite pentru cei care Îl iubeau cu adevărat pe Dumnezeu şi Îi slujeau, iar perioada istorică reprezentată de Tiatira poate fi pe bună dreptate numită epoca adversităţii. Din cauza persecuţiei flacăra adevărului pâlpâia şi aproape că se stinsese.
Orientările care începuseră în perioadele mai timpurii au devenit dominante în timpul Evului Mediu Timpuriu. Deoarece Scriptura nu era la îndemâna creştinului de rând, tradiţia a fost pusă la loc de cinste. S-a ajuns să se considere că faptele sunt un mijloc de a câştiga mântuirea. O preoţie falsă şi omenească întuneca preoţia adevărată şi divină a lui Isus Hristos. Vezi Nota Suplimentară de la Daniel 7. Reforma a constat în mare parte în redeşteptarea şi restaurarea marilor adevăruri ale Evangheliei. Ea proclama că oamenii sunt mântuiţi numai prin credinţa în Hristos, că singurul lor standard pentru credinţă şi vieţuire este Scriptura şi că fiecare om se poate înfăţişa personal înaintea Marelui Preot, Isus Hristos, fără a avea nevoie de vreun mijlocitor omenesc.
Fiul lui Dumnezeu. Vezi comentariul de la Luca 1,35; Ioan 1,14. Acest titlu, ca şi acelea care introduc soliile către celelalte biserici, este luat din descrierea lui Hristos Cel glorificat, de la Apocalipsa 1,13 (vezi comentariul de la cap. 2,1). Aici se foloseşte articolul hotărât, care Îl identifică pe Autorul soliei cu a doua Persoană a Dumnezeirii (vezi comentariul de la cap. 1,13).
Ochii … picioarele. Vezi comentariul de la cap. 1,14.15.