19:5 Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea: Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!
Din scaunul de domnie. Acesta era fie glasul lui Dumnezeu Însuşi, fie al cuiva care vorbea în numele Lui (vezi comentariul de la cap. 16,17).
Lăudaţi. Literal, ,,continuaţi să-L lăudaţi”. Răspunsul la acest apel este corului de glasuri din
v. 6, 7. Robii Lui. Vezi comentariul de la cap. 1,1. Voi. Sau ,,chiar voi”, ,,voi, care vă temeţi”, echivalent cu ,,voi, robii Lui”. Vă temeţi. Adică o temere plină de respect sfânt (vezi comentariul de la cap. 11,18). Mici şi mari. Vezi cap. 11,18.