19:15 Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.
Din gura Lui. Sabia este, evident, simbolică. Prin Cuvântul Domnului au fost creat pământul, împreună cu locuitorii lui (Psalmi 33,6.9), iar acum, prin Cuvântul gurii Sale, El pune capăt existenţei lor (vezi Apocalipsa 19,20.21).
Sabie. Gr. rhomphaia (vezi comentariul de la cap. 1,16), o armă mare, de atac, folosită de soldaţii din antichitate, în contrast cu machaira, o sabie scurtă, cu care se înjunghia, folosită în apărare (vezi comentariul de la Luca 22,36). Compară cu Ieremia 46,10.
Lovească. Literal, ,,să lovească [o dată pentru totdeauna]”.
Cârmui. Gr. poimaino, literal, ,,a păstori” (vezi comentariul de la Matei 2,6). O traducere mai bună a cuvintelor ,,le va cârmui” este ,,adică le va cârmui”, deoarece lovirea şi cârmuirea se referă la acelaşi lucru.
Toiag de fier. Vezi comentariul de la Apocalipsa 2,27; compară cu Psalmi 2,9; 110,1.2.5.6. Toiagul păstorului avea o dublă funcţionalitate. Un capăt încovoiat servea ca ajutor şi ca o călăuză pentru oi, în timp ce partea grea de la celălalt capăt, îmbrăcată în fier, pentru a întări toiagul, îl transforma într-o armă de atac. Această parte era folosită pentru protejarea turmei, pentru a izgoni şi a omorî animalele sălbatice care încercau să împrăştie sau să nimicească turma. Acum este timpul ca Păstorul cel Bun să folosească de ,,toiagul de fier” împotriva popoarelor, pentru a-Şi elibera turma împresurată de pe acest pământ. Cârmuirea sau lovirea naţiunilor, cu un toiag de fier, duce la exterminarea lor, nu la guvernarea lor în timpul mileniului, cum susţin unii (vezi Nota Suplimentară de la cap. 20, nota 2).
Teascul. Vezi comentariul de la Isaia 63,3; Apocalipsa 14,19.20, unde acest simbol este
dezvoltat mai pe larg. Compară cu Plângerile lui Ieremia 1,15.
Mâniei aprinse. Vezi comentariul de la cap. 16,1.
Atotputernicului. Vezi comentariul de la cap. 1,8.