18:7 Pe cât s-a slăvit pe sine însăşi, şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă, şi nu voi şti ce este tânguirea!
Pe cât. Pedeapsa va fi corespunzătoare cu crima. Suferinţa şi tânguirea ei vor fi pe măsura laudei şi a desfrâului de mai înainte.
S-a desfătat în risipă. Literal, prima parte a v. 7 sună aşa: ,,atât de multe lucruri au slăvit-o şi au dus-o la desfrânare”. Atât de multe lucruri au contribuit la mândria şi desfrânarea ei. Aroganta ei încredere în sine a făcut-o să fie sigură de succesul final al complotului de a distruge rămăşiţa poporului lui Dumnezeu şi de a domni nestingherită pe pământ. Ea este mândră de bogăţia, popularitatea şi puterea ei. Compară cu Isaia 47,6–10; Ezechiel 28,2.4.5.16.
Chin. Vezi comentariul de la cap. 17,16; 18,4.
Tânguire. Aceasta va veni drept urmare a ,,plăgilor” (v. 4) care o ,,chinuiesc”. Compară cu plângerile ,,împăraţilor” şi ale ,,negustorilor” (v. 9, 11).
Zice în inima ei. Sau ,,zice în mintea ei”, şi anume pe vremea când îngerul din v. 4 proclamă solia sa de avertizare, înainte de încheierea timpului de probă, şi mai târziu, în timpul plăgii a şasea (vezi comentariul de la cap. 17,1). Îngâmfarea excesivă a zămislit o încredere deplină în planul ei rău, de a stăpâni lumea. Încercarea de a-i înşela pe alţii a avut ca rezultat o absolută autoamăgire. Nu numai că i-a ,,îmbătat” pe alţii, dar şi ea însăşi este într-o stare de beţie (vezi comentariul de la cap. 17,2.6).
Şed ca împărăteasă. Notaţi timpul prezent (vezi mai sus, la ,,zice în inima ei”). Adevărata biserică este reprezentată în Scriptură de o ,,fecioară curată” (vezi comentariul de la 2 Corinteni 11,2), mireasa lui Hristos (vezi comentariul de la Efeseni 5,23–32; vezi comentariul de la Apocalipsa 12,1; 19,7.8). Marea desfrânată face pe mireasa lui Hristos înaintea locuitorilor pământului, asupra cărora, în Numele Lui, ea pretinde stăpânire. Însă ea este o ,,împărăteasă” falsă (vezi Isaia 47,6–10). Este o desfrânată care nu a avut niciodată un soţ legal, şi totuşi este în stare să se laude cu cuceririle ei. Oare nu se ţin după ea ,,împăraţii” şi ,,oamenii mari” ai pământului (Apocalipsa 18,9.23)? Nu sunt ei supuşi voinţei ei, instrumentele uneltirilor ei ticăloase (vezi comentariul de la cap. 17,2)?
Nu sunt văduvă. Ca ,,văduvă”, ea nu ar avea un statut legal, nu ar putea pretinde supunerea locuitorilor pământului. Compară cu Isaia 47,8.10.
Tânguirea. Exact ceea ce aşteaptă mai puţin este ceea ce i se va întâmpla cu siguranţă (vezi comentariul de la Isaia 47,11).