18:2 El a strigat cu glas tare, şi a zis: A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;
A strigat cu glas tare. Pentru ca toţi să poată auzi. Solia din cap. 18 va fi proclamată în timpul strigătului celui de-al treilea înger (GC 603, 604, 614, 615, 653), şi astfel merită cea mai atentă cercetare.
A căzut. Vezi comentariul de la cap. 14,8. Căderea spirituală a cetăţii urmează să fie acum demonstrată şi confirmată, iar ea urmează să-şi primească pedeapsa. Compară cu Isaia 13,21.22; 21,9; Ieremia 51,8.
Babilonul cel mare. Vezi comentariul de la cap. 14,8; 17,5.
Al dracilor. Literal, ,,al demonilor” (vezi comentariul de la Marcu 1,23). ,,Babilonul cel mare” este acum cu totul sub stăpânire demonică (vezi comentariul de la Apocalipsa 17,5.6.14, compară cu cel de la Matei 12,43–45). Probabil că aici se face referire, într-un anumit sens, la spiritismul modern (vezi comentariul de la Apocalipsa 13,13.14; compară cu EW 273, 274; GC 558, 588, 624).
Oricărui duh necurat. Literal, ,,spirit necurat” (vezi comentariul de la Marcu 1,23).
Păsări necurate şi urâte. Această dublă metaforă are menirea de a intensifica descrierea extremei pervertiri şi apostazii a Babilonului. În forma literară, cap. 18 reflectă structura poeziei ebraice antice (vezi Vol. III, p. 23).