18:19 Şi îşi aruncau ţărână în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!
Îşi aruncau ţărână. Un semn al extremei ruşini sau dureri, aici, mai degrabă a doua variantă (vezi comentariul de la v. 9). Compară cu Ezechiel 27,30; vezi comentariul de la Iosua 7,6.
Plângeau, se tânguiau. Vezi comentariul de la v. 9.
Ţipau. Vezi comentariul de la v. 18.
Vai! Vai! Vezi comentariul de la v. 10.
Belşug de scumpeturi. Literal, ,,din risipa ei”. Pretenţiile extravagante ale cetăţii Babilon i-au îmbogăţit pe cei care făceau comerţ cu lucrurile de care era ea interesată.
A îmbogăţit. Vezi comentariul de la v. 15.
Pe toţi cei ce aveau corăbii. Vezi comentariul de la v. 17.
Într-un clipă. [,,Într-un ceas”, KJV]. Vezi comentariul de la cap. 17,12; 18,8.
Prefăcută într-un pustiu. Vezi comentariul de la cap. 17,16. Compară cu Isaia 13,19–22; 47,11; Ieremia 50,13.40; 51,26.29; Ezechiel 26,17.19.