18:10 Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice: Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ţi-a venit judecata!
Departe. Fără îndoială dându-şi seama că, numai până de curând, au colaborat cu cetatea Babilon (vezi v. 3), au participat la ,,păcatele” ei, şi prin urmare, sunt destinaţi să aibă parte de ,,plăgile” acesteia (v. 4). Ei îşi dau seama că propria lor soartă este inexorabil legată de a ei. Ei nu au luat seama la chemarea lui Dumnezeu de a ,,ieşi din mijlocul ei” (v. 4), şi în curând trebuie să aibă parte de soarta ei. Compară cu Ezechiel 27,33.35.
Vai, vai! Ei au aşteptat să ,,primească putere împărătească” (vezi comentariul de la cap.
17,12) în continuu, împreună cu amanta lor, Babilonul mistic. Ea i-a asigurat că a fost întronată drept ,,împărăteasă” pentru totdeauna şi că dacă ei îşi vor lega soarta de a ei, se vor bucura de o stăpânire fără sfârşit (vezi comentariul de la cap. 17,2). Dându-şi seama de zădărnicia unui astfel de plan, ei îşi exprimă acum puternicul lor regret.
Cetatea cea mare. Vezi comentariul de la cap. 14,8; 17,5.18; 18,7. În limba greacă descrierea măreţiei şi a puterii de odinioară a Babilonului mistic este extrem de emfatică. Inconsistenţa pretenţiilor sale este acum evidentă, deoarece ,,Dumnezeul care a judecat-o este tare”
(v. 8). O clipă. Vezi comentariul de la cap. 17,12; 18,8.
Judecata. Gr. krisis, ,,actul judecăţii” sau ,,executarea judecăţii”, în contrast cu krima, ,,sentinţa judecăţii” (vezi comentariul de la cap. 17,1). Întrucât cap. 17 se ocupă mai ales de sentinţa împotriva Babilonului, cap. 18 se ocupă de executarea acestei sentinţe.