17:9 Aici este mintea plină de înţelepciune. Cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care stă femeia.
Mintea plină de înţelepciune. Vezi şi cap. 13,18. Prin aceste cuvinte îngerul îşi introduce explicaţia cu privire la fiara care ,,era, nu mai este, şi va veni” din cap. 17,8. Ceea ce i se arătase lui Ioan era o taină (compară cu v. 7; vezi comentariul de la v. 5), în sensul că realitatea a fost ascunsă într-un limbaj simbolic, şi se cerea ,,înţelepciune” pentru a înţelege simbolurile ascunse în cuvinte luate din realitate. Deşi probabil că această afirmaţie a îngerului se referă mai ales la enigma din v. 8, şi astfel în special la explicaţia din v. 9, 10, lucrul acesta este adevărat şi cu privire la întreaga viziune, şi cu privire la explicaţia v. 10–18 ca un întreg.
Şapte capete. Se pare că acestea reprezintă şapte puteri politice importante prin care Satana a încercat să distrugă poporul şi lucrarea lui Dumnezeu pe pământ (vezi comentariul de la v. 2, 3, 6, 10). Nu e clar dacă Inspiraţia a intenţionat sau nu ca aceste capete să fie identificate cu exact şapte naţiuni din istorie, deoarece în Apocalipsa adesea numărul ,,şapte” are mai degrabă un caracter simbolic decât o valoare numerică (vezi comentariul de la cap. 1,11). Astfel, unii au înţeles că cele şapte capete reprezintă întreaga opoziţie politică faţă de poporul şi cauza lui Dumnezeu pe pământ, de-a lungul istoriei, fără a fi specificate şapte naţiuni anume.
Alţii au considerat că puterile reprezentate de cele şapte capete trebuie să fie şapte naţiuni deja amintite în diferite profeţii din Daniel şi Apocalipsa. Ei identifică primele patru capete cu cele patru mari imperii ale lumii, din Daniel 2 şi 7, pe al cincilea cu cornul cel mic din cap. 7 şi 8 şi fiara care seamănă cu un leopard din Apocalipsa 13, cel de-al şaselea cu puterea reprezentată în Apocalipsa 11,7, iar cel de-al şaptelea cu fiara cu două coarne din Apocalipsa 13,11. Conform acestui model de interpretare, puterile reprezentate de primele cinci capete ar fi Babilonul, Persia, Grecia, Imperiul Roman şi papalitatea. Al şaselea cap ar fi Franţa revoluţionară şi cel de-al şaptelea cap ar fi Statele Unite, sau Statele Unite şi Papalitatea repusă în putere.
Alţii consideră că cele şapte capete reprezintă puterile persecutoare mai importante, începând cu momentul în care Dumnezeu a avut pentru prima dată un popor ales şi o lucrare organizată pe pământ, şi prin urmare specifică Egiptul, Asiria, Babilonul, Persia, Grecia, Imperiul Roman şi papalitatea. Cei care urmează acest model de interpretare atrag atenţia asupra rolului important pe care l-au avut Egiptul şi Asiria în legătură cu Israel, în istoria şi profeţia Vechiului Testament. De asemenea, ei atrag atenţia şi asupra următoarelor circumstanţe, când fiecare din aceste şapte puteri a încercat să distrugă poporul lui Dumnezeu, să-l subjuge sau să şteargă caracterul său religios distinctiv: (1) Egiptul, la Marea Roşie, Exodul 4,9–30; (2) Asiria, sub Sanherib, Isaia 8,4–8; 36,1–15; 37,3–37; (3) Babilon, în timpul captivităţii, Ieremia 39,9.10; 52,13–15; (4) Persia, sub Haman, Estera 3,8.9; 7,4; 9,16; (5) Grecia, sub Antioh Epifanes, 1 Macabei 1,20–64; 3,42; 4,14.36–54; (6) Roma, în persecutarea evreilor şi a creştinilor, Daniel 8,9–12.24.25; Matei 24,15.21; Luca 21,20–24; Apocalipsa 2,10.13; şi (7) Papalitatea, de-a lungul întregii ei istorii, Daniel 7,21.25; 8,24; 11,33.35.
Având în vedere faptul că Inspiraţia nu a descoperit dacă cele şapte capete trebuie înţelese ca simboluri a şapte naţiuni specifice şi nu a specificat nici un moment în istorie de când trebuie să fie socotite, comentariul acesta consideră că dovezile sunt insuficiente pentru a îndreptăţi o identificare dogmatică a lor. Apocalipsa 17 se ocupă cu această fiară de-a lungul perioadei reprezentate de predicatul ,,va veni”, când este ,,al optulea”, (vezi comentariul de la v. 8 şi 11), iar interpretarea soliei de bază a acestui capitol din fericire n-are legătură cu identificarea celor şapte capete.
Munţi. Un simbol profetic obişnuit, desemnând puterile politice sau politico-religioase (vezi Isaia 2,2.3; Ieremia 17,3; 31,23; 51,24.25; Ezechiel 17,22.23; etc.). Acest simbol poate fi o aluzie la cetatea Romei, cu cele şapte coline ale ei. Scriitori clasici fac deseori referire la Roma, numind-o cetatea celor şapte coline (Horaţiu Carmen Saeculare 7; Virgil Eneida vi. 782–784; Georgicele ii. 534, 535; Martial Epigrame iv. 64. 11, 12; Cicero Scrisori către Atticus vi. 5; Propertius Elegii iii. 11; etc.). În primele secole ale erei creştine, se obişnuia printre autorii creştinii vorbească despre Roma numind-o ,,Babilon” (vezi comentariul de la 1 Petru 5,13; Apocalipsa 14,8), probabil pentru a evita să fie consideraţi subversivi atunci când vorbeau sau scriau despre activităţile anticreştine ale Romei şi judecăţile iminente pe care le va trimite Dumnezeu asupra ei. Ţinând cont de legăturile care au existat în vremurile Vechiului Testament între vechiul Babilon şi poporul lui Dumnezeu, numele ,,Babilon” aplicat Romei, în relaţiile ei cu creştinătatea, este cât se poate de potrivit.
Şade femeia. Aici îngerul declară că ,,femeia” stă pe cele şapte ,,capete”, în timp ce în v. 3 se spune despre ea simplu, că şade pe ,,fiară” (vezi comentariul de acolo). Deci a sta pe cele şapte capete este de fapt acelaşi lucru cu a sta pe fiară. Drept urmare, nu există o deosebire exactă între fiară şi capetele ei. Probabil că aici nu este intenţionată nici o diferenţă.