17:6 Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare.
Îmbătată. Vezi comentariul de la v. 2. Literal, ,,stăruind într-o stare de beţie”. În sens general, se poate spune despre cetatea Babilon că este ,,îmbătată” cu sângele martirilor din toate timpurile (vezi cap. 18,24), dar într-un înţeles mai imediat, este ,,îmbătată” de sângele martirilor şi al posibililor martiri din vremea sfârşitului acestui pământ. Dumnezeu consideră că cetatea Babilon este vinovată de sângele celor a căror moarte a decretat-o, dar a fost oprită să o îndeplinească (vezi GC 628). Este cu totul îmbătată de succesul pe care l-a avut în trecut în persecutarea sfinţilor (vezi comentariul de la Daniel 7,25; Matei 24,21; vezi Apocalipsa 6,9–11; 18,24), şi de perspectiva de a avea în curând satisfacţia de a-şi încheia sarcina sângeroasă (vezi comentariul de la cap. 16,6; 17,14; compară cu GC 628).
Sângele. Vezi comentariul de la cap. 16,6.
Sfinţilor. Literal, ,,celor sfinţi” (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 9,13; Romani 1,7).
Şi de sângele. Sau ,,adică de sângele”.
Martirilor. [,,Martirilor”, KJV]. Gr. martures, literal, ,,martori” (vezi comentariul de la cap. 2,13). Compară cu Isaia 47,6; Ieremia 51,49; vezi comentariul de la Apocalipsa 18,24.
Lui Isus. Însemnând, probabil, ,,cei care au dat mărturie despre Isus”, mai întâi prin cuvintele lor şi apoi prin martirajul lor. Ei au fost omorâţi pentru că au persistat în a-L mărturisi pe Isus şi adevărul Său, pentru că au fost credincioşi numelui Său, chiar cu preţul vieţii lor.
Când am văzut-o. Nu este clar dacă se face referire la tot ceea ce a văzut Ioan în v. 3–6 sau numai la comportamentul descris în v. 6, punctul culminant la purtării sale criminale. Răspunsul îngerului la mirarea lui Ioan (v. 7) poate indica prima variantă.
M-am mirat minune mare. Literal, ,,am fost uimit cu o mare uimire”, cuvintele din limba greacă reflectând o expresie specific ebraică. Îngerul l-a chemat pe Ioan să fie martor la sentinţa care urmează să fie pronunţată asupra Babilonului, prostituata religioasă (v. 1), iar apostolul probabil că se aştepta să vadă o ruină şi o degradare totală. Însă, din contră, imaginea care i se arată este cea a unei femei înveşmântate în haine scumpe şi strălucitoare, într-o stare de beţie, şezând pe o fiară înspăimântătoare. Un înger îi spusese deja lui Ioan câte ceva despre această ,,femeie” (vezi comentariul de la cap. 14,8; 16,18.19), dar acum i se dă un raport mult mai complet şi mai uimitor asupra crimelor ei. Ceea ce vede îl umple pe Ioan de o profundă uimire, întrecând tot ceea ce exprimă el în celelalte locuri din Apocalipsa.
Crimele Babilonului mistic, aşa cum sunt prezentate în actul de acuzaţie, pot fi enumerate după cum urmează (vezi comentariul de la cap. 18,4) :
1. Seducţie. Seducându-i pe împăraţii pământului să se unească, împreună cu ea, într-o organizaţie ilicită, pentru a-şi aduce la îndeplinire intenţiile sinistre (vezi comentariul de la v. 2; cap. 18,3).
2. Despotism aspru. Şezând pe ,,ape mari” – asuprind popoarele pământului (vezi comentariul de la cap. 17,1).
3. Contribuind la stricăciunea oamenilor. Făcând populaţia pământului – cu excepţia sfinţilor
– să fie îmbătată de vinul sistemului ei politic, făcând-o astfel să fie complice în uneltirea ei ticăloasă (vezi comentariul de la v. 2). Prin ,,curvia” ei, ea a stricat pământul (cap. 19,2).
1. 4. Beţie. Fiind ,,îmbătată de sângele sfinţilor”, care o jigniseră refuzând să bea din rătăcirea ei sau să se supună ambiţiei ei de a stăpâni pământul.
2. 5. Omor şi tentativă de omor. Uneltind uciderea miresei lui Hristos, ,,femeia” din cap. 12 (vezi comentariul de la cap. 17,6.14; 18,24).