17:1 Apoi unul din cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire, a venit de a vorbit cu mine, şi mi-a zis: Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care stă pe ape mari.
Unul din cei şapte îngeri. Vezi comentariul de la cap. 1,11; vezi cap. 21,9. Identificarea acestui înger cu unul din cei şapte îngeri purtători de plăgi, din cap. 15 şi 16, cuprinde în sine ideea că informaţia care urmează să îi fie dată lui Ioan este în legătură cu cele şapte plăgi de pe urmă. Legătura aceasta este confirmată de faptul că subiectul acestui capitol, care este anunţat, – ,,judecata curvei celei mari” – are loc în timpul celei de-a şaptea plăgi (vezi cap. 16,19).
Potire. Vezi comentariul de la cap. 15,7; 16,1.
A vorbit cu mine. Cuvântul grecesc tradus ,,cu” (meta) poate implica o relaţie personală între Ioan şi înger. Vezi comentariul de la cap. 1,2.10.
Vino. Sau ,,Iată!” Verbul este la modul imperativ. Vezi comentariul de la v. 3.
Să-ţi arăt. Vezi comentariul de la cap. 1,2; 4,1.
Judecata. Gr. krima, ,,sentinţă”, ,,decizie”, ,,verdict”, ,,decret”, aici dată ,,curvei celei mari” de către tribunalul ceresc, în urma comportamentului ei criminal (vezi comentariul de la v. 4–6; compară-l cu cel de la cap. 18,10). Observaţi că îngerul nu îi arată lui Ioan executarea sentinţei, căci ar fi folosit cuvântul krisis, cuvânt care este tradus ,,judecată” în cap. 18,10. El doar îi vorbeşte despre aceasta. Krisis poate însemna fie cercetarea unui caz, fie executarea sentinţei. Vezi comentariul de la cap. 16,19; 18,5; 19,2; compară cu Isaia 23,11.
Capitolul 17 este format din două părţi: (1) viziunea simbolică pe care a avut-o Ioan, v 3–6, şi (2) ceea ce i s-a spus (v. 7), ca explicaţie a viziunii, aşa cum se raportează în v. 8–18. Prima parte vorbeşte despre crimele Babilonului, constituindu-se astfel acuzaţia cerului, o declaraţie cu privire la motivul pentru care a fost pronunţată sentinţa divină asupra acestei cetăţi (vezi comentariul de la v. 6). Partea a doua prezintă sentinţa în sine şi mijloacele prin care va fi dusă la îndeplinire. Viaţa criminală a Babilonului ajunge la apogeu în timpul plăgii a şasea (vezi comentariul de la cap. 16,12–16), în timp ce sentinţa dată este executată în timpul celei de a şaptea. Astfel, cap. 17 trasează criza finală, când Satana va depune eforturi uriaşe pentru a-i distruge pe copiii lui Dumnezeu (vezi cap. 12,17) şi când toate puterile pământului se vor ridica împotriva lor (vezi GC 634). Dumnezeu îi îngăduie lui Satana şi agenţilor umani aliaţi cu el să ducă până aproape la succes complotul lor de a-i nimici pe sfinţi. Dar în clipa când sunt gata să dea lovitura, Dumnezeu intervine ca să-şi scape poporul. Oştile răului, oprite chiar în momentul când încearcă să-i ucidă pe sfinţi, stau fără scuză la bara judecăţii divine (vezi Daniel 12,1, compară cu EW 282–285; GC 635, 636; LS 117). Nu e greu de înţeles mirarea care l-a cuprins pe Ioan în timp ce privea punctul culminant al marii drame a tainei fărădelegii (vezi comentariul de la cap. 17,6).
Curvei. Gr. porne, ,,prostituată”, ,,desfrânată”. Probabil că porne vine dintr-un cuvânt ce însemna ,,a vinde”, ,,a exporta pentru vânzare” lucruri, ca de pildă sclavi.
Profeţii Vechiului Testament adesea compară Israelul apostat, care ,,a curvit” de multe ori cu zeii păgâni (Ezechiel 23,30; compară cu Isaia 23,17; vezi comentariul de la Ezechiel 16,15), cu o femeie care comite adulter. În ce priveşte comparaţia Babilonul mistic cu o curvă, vezi comentariul de la Apocalipsa 17,5 (compară cu v. 2, 4; cap. 19,2). Pentru alte pasaje vechi testamentare care exprimă o idee sau un sens asemănător cu cel din Apocalipsa 17, vezi comentariul de la Isaia 47,1; Ieremia 25,12; 50,1; Ezechiel 26,13.
Şade pe ape mari. Adică exercită putere despotică asupra multor ,,noroade” şi ,,gloate” (vezi
v. 15). Forma verbului din greacă prezintă ,,curva cea mare” ca având putere în acel moment şi continuând să şi-o exercite. Aşa cum vechea cetate Babilon era aşezată pe apele răului Eufrat (vezi comentariul de la Ieremia 50,12.38) şi şedea simbolic ,,pe ape mari” sau popoare (Ieremia 51,12.13; compară cu Isaia 8,7.8; 14,6; Ieremia 50,23), tot aşa Babilonul modern este reprezentat ca stând pe popoarele pământului sau asuprindu-le (vezi comentariul de la Apocalipsa 16,12).