16:8 Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.
Peste soare. Potrivit cu exprimarea din greceşte, primele trei plăgi sunt vărsate ,,în” (eis) pământ, mare şi izvoarele apelor. Următoarele trei sunt vărsate ,,peste” (epi) soare, scaunul de domnie al fiarei şi râul Eufrat. A şaptea este vărsată ,,în” (eis; totuşi, dovezile textuale favorizează prepoziţia ,,peste” [epi]) văzduh. Nu este foarte clar care este aici ideea sugerată în acest fel.
Să dogorească pe oameni cu focul. Sau ,,să ardă pe oameni cu focul”. În mod normal soarele îi încălzeşte pe oameni şi le oferă o bună dispoziţie, influenţează creşterea plantelor, climatul şi multe alte procese naturale necesare menţinerii vieţii pe pământ. În timpul acestei plăgi el oferă un exces de căldură şi energie care tinde să-i chinuiască pe oameni şi să nimicească viaţa. Cu toate că oamenii suferă direct din pricina intensităţii căldurii, rezultatele ei cele mai grave sunt cu siguranţă o secetă şi o foamete aşa de aspre, cum lumea nu a mai cunoscut niciodată (vezi GC 628). Plaga literală este însoţită de o foamete după Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Amos 8,11.12). Pretutindeni pe pământ se manifestă o căutare înfrigurată, dar zadarnică, după ceva care să aline suferinţa şi lipsa cauzată de primele patru plăgi şi să înlăture nenorocirile viitoare (GC 629).
Această foamete nu este motivată de un regret spiritual, ci de un regret în felul lumii (vezi comentariul de la 2 Corinteni 7,9–11). Este dorită eliberarea de chinul provocat de plăgi, nu o adevărată stare de împăcare cu Dumnezeu. În urma acestui lucru, Satana îi convinge pe locuitorii pământului nu că sunt păcătoşi, ci că au greşit tolerându-l pe poporului ales al lui Dumnezeu (vezi EW 34; vezi comentariul de la Apocalipsa 16,14). Asemeni celor trei plăgi precedente, nici aceasta nu este universală (GC 628).