16:19 Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile Neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.
Cetatea cea mare. Adică Babilonul mistic (vezi comentariul de la cap. 17,5.18; 18,10).
Împărţită în trei părţi. Babilonul mistic al zilelor din urmă este format din papalitate, protestantismul apostaziat şi spiritismul modern (vezi comentariul de la v. 13, 14). La glasul lui Dumnezeu (cap. 16,17; 17,17) această întreită unire a organizaţiilor religioase apostaziate îşi pierde coeziunea, unitatea şi puterea de a acţiona. Compară cu Habacuc 3,3–16.
Cetăţile neamurilor. Continuând simbolul unui cutremur de pământ care dărâmă o cetatea reală, Ioan se referă acum la organizaţiile politice ale pământului – reprezentate în v. 13, 14 ca fiind ,,împăraţii pământului” – printr-un simbol similar. În ce priveşte faptul că o ,,cetate” poate reprezenta organizaţiile religioase apostaziate de pe pământ, iar ,,cetăţile” aliaţii lor politici, vezi comentariul de la cap. 11,8; 17,18.
S-au prăbuşit. Forţele politice ale pământului îşi pierd şi ele unitatea planurilor pentru care s-au adunat sub cea de-a şasea plagă (vezi comentariul de la v. 14, 16; cap. 17,13.17). Acestea cunosc o teribilă trezire în momentul când glasul lui Dumnezeu îl eliberează pe poporul Său din mâna duşmanilor (vezi GC 636, 637, 654). Acum cele trei părţi care au alcătuit mai înainte organizaţia universale religioasă şi politică din cap. 16,13.14 încep să se lupte între ele, iar cei ,,zece împăraţi” din cap. 17,12–16 se răzbună asupra Babilonului mistic (vezi comentariul de la cap. 17,17). Pline de furie, oştirile pământeşti ridică împotriva conducătorilor lor armele cu care îşi propuseseră mai înainte să îi ucidă pe sfinţi (vezi EW 290; GC 656). Peste tot este luptă şi moarte; lumea este cu adevărat inundată de sânge (vezi comentariul de la cap. 14,20).
Când se arată Domnul Hristos, zăngănitul armelor şi zgomotul bătăliei pământeşti sunt reduse la tăcere de oştirile cerului coborând. ,,În lupta nebunească a patimilor crude şi din cauza revărsării grozave a mâniei neamestecate a lui Dumnezeu, cad locuitorii nelegiuiţi ai pământului -preoţi, conducători şi popor, bogaţi şi săraci, mari şi mici” (GC 657). Pentru o descriere mai amănunţită a acestei bătălii, vezi comentariul de la cap. 17,14; 19,11–21; compară cu EW 282, 290; GC 656, 657. Compară cu descrierile foarte asemănătoare din Iosua 10,7–14; Judecători 7,19–23; 1 Samuel 14,19.20; 2 Cronici 20,22–24; Isaia 19,2; 34,8–10; 51,21–23; 63,1–6; Ieremia 25,12–15.29–38; Ezechiel 38,14–23; Hagai 2,22; Zaharia 14,13.
Şi-a adus aminte. Vezi comentariul de la cap. 18,5. De obicei în Biblie aceste cuvinte sunt folosite pentru sosirea ceasului când judecata divină trebuie adusă la îndeplinire (Psalmi 109,14; Ezechiel 21,23.24; compară cu Ieremia 31,34).
Babilonul cel mare. Vezi comentariul de la cap. 14,8; 17,1.5. Să-i dea. Compară cu cea ce au spus profeţii cu privire la Babilonul din vechime (Isaia 51,17.22; Ieremia 25,15.16).
Potirul. Un cuvânt biblic obişnuit, denotând suferinţele şi judecăţile aduse la îndeplinire (vezi Psalmi 11,6; 75,8; Isaia 51,17.22.23; Ieremia 25,15–17.28; 49,12; Matei 26,39). În ce priveşte natura potirului care îi este dat acum Babilonului mistic să-l bea, vezi comentariul de la Apocalipsa 17,16; 18,5–8; vezi şi comentariul de la cap. 14,10.
Vin. Vezi comentariul de la cap. 14,10; Vezi şi cap. 17,2.
Furiei. [,,Ferocităţii”, KJV]. Vezi comentariul de la v. 1.
Mâniei Lui. Vezi comentariul de la cap. 14:10; 16:1.