16:14 Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic.
Duhuri de draci. Literal: ,,duhuri de demoni” sau ,,duhuri demonice”. În Evanghelii sintagma ,,duh necurat” este înlocuit uneori cu ,,draci” (vezi Marcu 1,27.34; 3,11.15; 6,7; etc.). Vezi Apocalipsa 18,2; compară cu 5T 472, 473.
Fac semne. Gr. semeia, adică minuni din punct de vedere al capacităţii lor de a autentifica pretenţiile, sau de a atesta puterea şi autoritatea persoanei care le săvârşeşte (vezi Vol. V, p. 208). La aceste semne se face referire şi în cap. 13,13.14; 19,20. Manifestările supranaturale de diferite feluri constituie mijloacele prin care Satana, lucrând prin diferiţi agenţi umani, reuşeşte să unească lumea în scopul său de a-i nimici pe cei care constituie unica piedică în a stăpâni singur omenirea.
Împăraţii pământului. ,,Împăraţii” sunt puterile politice ale pământului, în contrast cu întreita organizaţie religioasă din v. 13 (vezi comentariul de acolo), care invită naţiunile pământului să se unească într-o cruciadă care are ca scop nimicirea poporului lui Dumnezeu (9T 16; GC 562, 624). Această combinaţie politico-religioasă universală (vezi comentariul de la cap. 17,3) aspiră să domnească asupra lumii. Conform primei interpretări de mai sus, aceşti ,,împăraţi” reprezintă naţiunile din Apus, în contrast cu ,,împăraţii ... din Răsărit” (cap. 16,12), naţiunile din Orient. Conform celei de-a doua interpretări, sintagma ,,împăraţii pământului întreg” include atât naţiunile din Răsărit cât şi cele din Apus (vezi comentariul de la v. 12). Pentru mai multe informaţii cu privire la identitatea ,,împăraţilor pământului” şi la succesul temporar al acestei uneltiri, vezi cap. 17,2.12.14; vezi comentariul de la v. 12; compară cu 7T 182.
Să-i strângă. Conform primei interpretări, această strângere reprezintă pregătirile politice şi militare din partea ,,împăraţilor pământului întreg”. Conform celei de-a doua interpretări, este vorba de eforturile depuse de întreita organizaţie religioasă pentru a-şi asigura unitatea puterilor politice ale pământului, în scopul de a se lupta cu rămăşiţa poporului lui Dumnezeu.
Războiul. Adepţii ambelor interpretări sunt de acord că diferitele aspecte ale aceleiaşi război sunt descrise în cap. 14,14–20; 16,12–19; 17,14–17; 19,11–21; compară cu 6T 406. Conform primei interpretări, aceasta este în primul rând o bătălie care va fi dusă în Valea Meghido, între popoarele Răsăritului şi ale Apusului (vezi comentariul de la cap. 16,12.13). Conform celei de-a doua interpretări, această bătălie este una în care naţiunile pământului se unesc pentru a-l distruge pe poporul lui Dumnezeu, fiind deci, în primul rând, un conflict religios.
Zilei celei mari. Adică ziua mâniei lui Dumnezeu (vezi comentariul de la v. 1). Vezi comentariul de la Isaia 2,12. Dumnezeului Celui Atotputernic. Vezi comentariul de la cap. 1,8.