1:6 şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
Împărăţie şi preoţi. Dovezile textuale atestă exprimarea ,,o împărăţie, preoţi”, probabil o aluzie la Exodul 19,6 (compară cu Apocalipsa 5,10). Hristos a făcut din Biserica Sa ,,o împărăţie”, iar din membrii ei ,,preoţi”. Compară cu ,,preoţia împărătească” din 1 Petru 2,9. Cei care au primit mântuirea lui Hristos formează o împărăţie al cărei împărat este El. Aici este vorba despre împărăţia harului divin din inima oamenilor (vezi comentariul de la Matei 4,17). Preot poate fi considerat cel care ÎI aduce jertfe lui Dumnezeu (compară cu Evrei 5,1; 8,3), iar în acest sens fiecare creştin are privilegiul de a-I aduce ,,jertfe duhovniceşti” – rugăciune, mijlocire, mulţumire, slavă – lui Dumnezeu (vezi 1 Petru 2,5.9). Pentru că fiecare creştin este un preot, el se poate apropia de Dumnezeu, rugându-se pentru sine, fără mijlocirea vreunei alte fiinţe umane, şi rugându-se pentru alţii. Hristos este mijlocitorul nostru (1 Timotei 2,5), marele nostru preot, şi prin El avem privilegiul ,,de a ne apropia cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4,15.16).
Dumnezeu, Tatăl Său. Adică Dumnezeu, chiar Tatăl Său.
A Lui să fie slava. Literal, ,,Lui slava”, adică lui Hristos (vezi v. 5). Articulat cu articol hotărât, substantivul ,,slava” implică toată slava. În ce priveşte cuvântul doxa, tradus ,,slavă”, vezi comentariul de la Romani 3,23.
Puterea. [,,Stăpânirea”, traducerea Niţulescu]. A pune ,,stăpânirea” în seama lui Hristos înseamnă a-L recunoaşte drept conducător al universului. După înviere El a primit ,,toată puterea … în cer şi pe pământ” (vezi comentariul de la Matei 28,18). Hristos merită lauda nesfârşită a omenirii pentru biruinţa Sa asupra păcatului şi a morţii (vezi Coloseni 2,15). Satana a tăgăduit dreptul lui Hristos la ,,slavă şi putere”, dar acestea Îi aparţin cu totul. Cu această doxologie, sau aducere de laudă, îşi încheie Ioan salutarea din epistola sa (Apocalipsa 1,4–6).
În vecii vecilor. Gr. eis aionas ton aionon, literal, ,,în veacurile veacurilor”, deci ,,pururea”. În ce priveşte cuvântul aion vezi comentariul de la Matei 13,39. Ioan nu prevede vreo limită temporală a dreptului lui Hristos de a primi ,,slava şi puterea”.
Amin. Vezi comentariul de la Matei 5,18.