1:13 Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare, şi încins la piept cu un brâu de aur.
Fiul omului. Gr. huios anthropou În greacă această sintagmă nu este articulată hotărât. Ea este o traducere exactă a aramaicului kebar `enash (vezi comentariul de la Daniel 7,13) şi se pare că aici are în mare parte aceeaşi semnificaţie ca şi kebar `enash din Daniel. Cele spuse în comentariul cu privire la kebar `enash (Daniel 7,13) s-ar putea aplica deci şi la huios anthropou. Din Apocalipsa 1,11.18 reiese clar faptul că Acela la care se face referire – ca şi în Daniel 7,13 – este Hristos. În timp ce titlul ,,Fiul omului”, cu articol hotărât, este folosit de peste 80 de ori în Noul Testament, expresia ,,Fiu al omului”, fără articol hotărât (la substantivul ,,Fiu”), se foloseşte cu referire la El numai în două alte împrejurări în versiunea greacă a Noului Testament (Apocalipsa 14,14, unde este o aluzie evidentă la Daniel 7,13; şi Ioan 5,27, unde este accentuată natura umană a lui Isus).
Aplicând acelaşi principiu ca şi la kebar `enash (vezi comentariul de la Daniel 7,13), observăm că aici Ioan Îl priveşte pe Hristos în viziune pentru prima dată. Cine este această fiinţă plină de slavă? El nu are înfăţişare de înger sau de altă fiinţă cerească, ci de om. Are înfăţişare de om, deşi de o strălucire orbitoare.
Cu toate că Ioan a scris Apocalipsa în limba greacă, modul său de a se exprima este adesea cel al limbii sale materne, adică aramaica (limba ebraică a Noului Testament), nu al limbii greceşti. Lucrul acesta este adevărat cu privire la anumite expresii idiomatice pe care le foloseşte, şi se prea poate ca huios anthropou, literal, ,,(un) fiu al omului”, să fie una din acestea. Dacă aşa stau lucrurile, atunci sintagma ,,un fiu al omului” ar însemna pur şi simplu ,,o fiinţă omenească”, ,,un om” (vezi comentariul de la Daniel 7,13). La fel, ,,fii ai învierii” (Luca 20,36) sunt persoanele înviate, iar ,,fii ai împărăţiei” (Matei 8,12) sunt oamenii demni de împărăţie. La fel, ,,fiii nunţii” (traducerea română sinodală) (Marcu 2,19) sunt oaspeţii de la nuntă, ,,fiii lumii acesteia” (Luca 16,8) sunt cei care trăiesc pentru lumea aceasta, ,,copii ai mâniei” (Efeseni 2,3) sunt cei care merită pedeapsa pentru faptele lor rele, iar ,,fii ai lui Belial” (1 Regi 21,10) sunt oamenii stricaţi.
Când Hristos Cel proslăvit i S-a arătat lui Ioan în splendoarea Sa cerească, El avea totuşi înfăţişarea unei fiinţe umane. Deşi El există din veşnicie, ca a doua persoană a Dumnezeirii, şi va rămâne pururi aşa, Hristos a luat asupra Sa natura umană, şi o va păstra pentru totdeauna (vezi Vol. V, pp. 917–919). Ce mângâiere este să ştim că Domnul nostru înălţat la cer şi proslăvit este totuşi fratele nostru, având natura noastră umană şi fiind în acelaşi timp Dumnezeu! Pentru mai multe comentarii cu privire la acest pasaj, vezi Probleme în Traducerea Bibliei.
Până la picioare. Haina lungă este simbolul demnităţii.