1:12 M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur.
Să văd glasul. Adică să vadă cine vorbea.
Sfeşnice. Gr. luchnia, ,,suporturi pentru lămpi”. În antichitate lumânările obişnuite nu avea forma celor de azi. Lămpile aveau adesea forma unei străchini, în care se turna ulei şi se fixa un fitil. Prin urmare, se pare că ,,sfeşnicele” pe care le-a văzut Ioan erau suporturile în capătul cărora se găseau astfel de lămpi.
În v. 20 se declară că aceste sfeşnice reprezintă şapte biserici, aşadar întreaga biserică (vezi comentariul de la v. 11). Faptul că ele sunt de aur arată valoarea bisericii în ochii lui Dumnezeu. Ioan Îl vede pe Hristos umblând în mijlocul lor (v. 13–18), ceea ce sugerează continua Sa prezenţă în biserică (vezi Matei 28,20; compară cu Coloseni 1,18).
Această referire la şapte sfeşnice de aur aminteşte de cele şapte candele de aur din Sfânta, din sanctuarul pământesc (vezi Exodul 25,31–37). Este însă evident că acestea diferă considerabil de sfeşnicul cu şapte braţe din Vechiul Testament, deoarece Ioan Îl vede pe Hristos umblând în mijlocul lor (vezi Apocalipsa 1,13; 2,1). Despre aceste ,,şapte sfeşnice” se spune precis că reprezintă biserica de pe pământ, şi de aceea nu trebuie să fie considerate modelul ceresc al sfeşnicului cu şapte braţe din vechiul sanctuar de pe pământ.