89:1 Voi cânta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.
INTRODUCERE. - Psalmul 89 a fost numit Psalmul legământului. El reaminteşte făgăduinţa că tronul lui David urma să fie întărit pentru veşnicie şi apoi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Dumnezeu aparent anulase legământul. Psalmul se împarte în chip natural în două părţi contrastante, schimbarea bruscă între v. 1-37 şi v. 38-52 fiind marcată prin cuvintele "şi totuşi" ["dar" KJV]. În cuprinsul celor două subîmpărţiri mai mari apar următoarele idei: nota dominantă de laudă (v. 1-4), laudă la adresa lui Dumnezeu pentru măreţia Sa şi pentru făgăduinţele Sale (v. 1537), plângerea datorată aparentei nerealizări a făgăduinţelor lui Dumnezeu (v. 38-45), rugăminte pentru împlinirea făgăduinţelor şi reîntoarcerea sub protecţia lui Dumnezeu (v. 46-51), doxologie şi dublu amin (v. 54).
Unitatea acestui psalm se vede din repetata apariţie a cuvintelor "credincioşie", "bunătate", "îndurările" (v. 1.2.5.8.14.24.28.33.49) şi a cuvântului "legământ" (v. 3.28.34.39).
Cu privire la preambul vezi p. 617.628.
1. Îndurările. Ebr. chasadim (vezi Nota suplimentară la Psalm 36).
89:2 Căci zic: Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!
Temelii. [Va fi zidită, KJV]. Psalmistul se arată sigur că, în ciuda aparenţelor prezente, făgăduinţa făcută lui David va fi împlinită în cele din urmă. Asemenea unui palat bine construit, el va sta veşnic.
89:3 Am făcut legământ cu alesul Meu zice Domnul iată ce am jurat robului Meu David:
Verset ce nu a fost comentat.
89:4 Îţi voi întări sămânţa pe vecie, şi-n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.
Sămânţa. Vezi 2 Samuel 7,12.13; cf. 1 Regi 2,4; Luca 1,32.33. Strămoşii literali ai lui David au dat greş, dar făgăduinţele măreţe date lui David şi casei lui îşi găsesc împlinirea finală în Hristos (vezi PP 754, 755; vezi de asemenea vol. IV, pag. 30-36).
Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.
89:5 Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!
Cerurile. Aici, prin imagine, o indicare a locuitorilor cerului.
Minunile. Vezi Psalm 88,10.12.
89:6 Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
Căci... cine? Întrebările retorice ale acestui verset exprimă cu putere ideea că Dumnezeu, Autorul legământului, este mai presus de toţi ceilalţi.
Fiii lui Dumnezeu. [Fii ai Celui tare, KJV]. Posibil îngerii, aşa cum e arătat de succesiunea paralelismelor şi prin semnificaţia generală al pasajului (vezi la Psalm 29,1 cf. Psalm 103,20).
89:7 Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Lui.
Adunarea... sfinţilor. Sau "sfatul celor sfinţi", adică îngerii. Aceasta continuă paralele începute în v. 5.
89:8 Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.
Verset ce nu a fost comentat.
89:9 Tu îmblânzeşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.
Mândria mării. Deosebit de impresionantă e puterea pe care Dumnezeu o deţine asupra valurilor mării (vezi Iov 38,8-11; Psalm 65,7; 107,23-30; Matei 8,26.27). La fel de impresionantă ar trebui să fie puterea Lui asupra valurilor necazului şi suferinţei care trec peste capetele noastre şi pe care El le linişteşte, astfel încât nici o undă de necaz nu tulbură pacea sufletului nostru.
89:10 Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.
Egiptul. [Rahab, KJV]. Rahab este folosit aici ca simbol al Egiptului (vezi la Psalm 87,4).
Risipit. Vezi Exod 14,27-31; 15,6; cf. Numeri 10,35.
89:11 Ale Tale sunt cerurile şi pământul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.
Ale Tale sunt. Compară cu Psalm 8,3; 24,1.2; 33,6.9; 115,16. Dumnezeu este Creator şi ca atare Stăpân.
89:12 Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.
Taborul. Un munte cu o înălţime de aprox. 561 m, la 19 km vest de punctul unde Iordanul părăseşte lacul Galileii (vezi la Judecători 4,6). Hermon. Un munte în nordul Palestinei, cu o înălţime de ajungând la o înălţime de 2815 m.
89:13 Braţul tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.
Verset ce nu a fost comentat.
89:14 Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sunt înaintea Feţei Tale.
Temelia. [locuinţa, KJV]. Tronul lui Dumnezeu este aşezat pe principiile neprihănirii şi ale dreptăţii (vezi Isaia 16,5; cf. Psalm 97,2). Bunătatea şi credincioşia. Vezi la Psalm 85,10; cf. Psalm 25,10; 26,3.
Sunt înaintea. [Vor merge înainte, KJV]. Sau, "vor precede". Oriunde merge Dumnezeu, îndurarea şi adevărul Îl însoţesc. Se spune că după asasinarea lui Abraham Lincoln, când un cuvânt nepotrivit ar fi putut provoca un masacru, James Garfield a strigat adresându-se gloatei înfierbântate: "Concetăţeni: Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Lui".
89:15 Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trâmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!
Ferice. Vezi la Psalm 1,1.
Feţei. Ferice de aceia care se încălzesc la lumina zâmbetului lui Dumnezeu (vezi Numeri 6,25.26).
89:16 El se bucură neîncetat de Numele Tău, şi se făleşte cu dreptatea Ta.
Verset ce nu a fost comentat.
89:17 Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.
Fala. Puterea lor îşi trage frumuseţea din Dumnezeu.
Puterea. [Cornul, KJV]. Cornul, un simbol al puterii (vezi la Psalm 18,2; cf. 1 Samuel 2,1; Psalm 92,10; Psalm 112,9).
89:18 Căci Domnul este scutul nostru, Sfântul lui Israel este împăratul nostru.
Scutul. [Apărarea, KJV]. Ebr. magen, tradus de obicei "scut". Poate să însemne şi "mijlocire", aşa cum indică ugaritica (vezi p. 618). Prima jumătate a versetului poate fi tradusă: "Pentru Domnul este implorarea noastră".
89:19 Atunci ai vorbit într-o vedenie preaiubitului Tău, şi ai zis: Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tânăr;
Atunci. Evident referindu-se la evenimentele raportate în 2 Samuel 7, 8-17. Într-o vedenie. Vezi 2 Samuel 7, 4-8. Prea iubitului Tău. [Sfântului Tău, KJV]. Probabil Natan, căruia i s-a dat vedenia (vezi 2 Samuel 7, 4.17). Zis. De aici până la finele v. 37, psalmistul raportează mesajul vedeniei, nu cuvânt cu cuvânt, ci cu aparenţă retorică. Am dat ajutorul. Dumnezeu a dat lui David competenţă pentru misiunile încredinţate. "Poruncile sunt şi împuternicirile" lui Dumnezeu (vezi COL 333).
Din mijlocul poporului. Vezi 1 Samuel 16,1-13. Dumnezeu l-a ales pe David din mijlocul poporului de rând, nu din mijlocul prinţilor. Cu atât mai evident a fost faptul că puterea lui venea de la Dumnezeu (vezi 2 Samuel 7,8; Psalm 78,70-72).
89:20 am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.
Am găsit pe David. Vezi Fapte 13,22.
89:21 Mâna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.
Îl va întări. Dumnezeu a fost continuu ajutorul şi ocrotirea lui David (vezi 1 Samuel 18,12.14; 2 Samuel 5,10; 7,9).
89:22 Vrăjmaşul nu-l va prinde, şi cel rău nu-l va apăsa;
Nu-l va prinde. Sau, "înşela", "amăgi".
89:23 ci voi zdrobi dinaintea lui pe potrivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.
Verset ce nu a fost comentat.
89:24 Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
Verset ce nu a fost comentat.
89:25 Voi da în mâna lui marea, şi în dreapta lui râurile.
Marea. Vezi Psalm 72,8; 80,11.
Râurile. Făgăduinţa lui Dumnezeu făcută lui Avraam este cuprinsă în cuvintele versetului acestuia (vezi Genesa 15,18; vezi la Exod 23,31).
89:26 El Îmi va zice: Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stânca mântuirii mele!
Tatăl meu. Legătura dintre David şi Dumnezeu e exprimată duios în versetul acesta. David Îi atribuie lui Dumnezeu nume care arată apropiere şi încredere; el e cu totul dependent de Dumnezeu, Tatăl său şi Mântuitorul Său (vezi 2 Samuel 7,14; 22,2.3.47; cf. Deuteronom 32,15).
89:27 Iar Eu îl voi face întâiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pământului.
Întâiul născut. Aşa cum David în numeşte pe Dumnezeu Tată, tot aşa Dumnezeu îl consideră pe David întâiul Său născut. David a fost primul dintr-un şir de urmaşi regali care urma să ajungă până la Mesia (vezi Exod 4,22; Ieremia 31,9).
Mai înalt. Vezi Numeri 24,7.
89:28 Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legământul Meu îi va fi neclintit.
Legământul Meu. Vezi Isaia 55,3; cf. Psalm 89,33-37. Descendenţii literali ai lui David au rupt legământul, dar făgăduinţele vor fi împlinite în Hristos (vezi 2 Samuel 7,14-16; 23,5).
89:29 Îi voi face veşnică sămânţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.
Ca zilele cerurilor. [Va dura veşnic, KJV]. Vezi 2 Samuel 7,12.16. Dacă urmaşii lui David ar fi rămas credincioşi lui Dumnezeu, făgăduinţa aceasta ar fi avut împlinirea ei literală. Profeţia aceasta îşi va avea acum împlinirea în Hristos, Sămânţa lui David, şi în Israelul spiritual.
89:30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,
Părăsi Legea Mea. Fiul lui David, Solomon, a început să se depărteze de Legea lui Dumnezeu (vezi 1 Regi 11,1-8). Mulţi dintre regii care l-au urmat "au făcut ce este rău înaintea Domnului".
89:31 dacă vor călca orânduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,
Verset ce nu a fost comentat.
89:32 atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;
Pedepsi. O atare pedepsire este o parte necesară în disciplinarea copiilor Săi de către Tatăl (vezi Evrei 12, 6-11). Pedepsele lui Dumnezeu în viaţa aceasta sunt salutare, conduse cu scopul de a aduce pe calea cea bună pe cel rătăcit.
89:33 dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
De minciună. Dumnezeu nu poate fi nesincer cu El Însuşi. Credincioşia Lui era garantată în legământul Său. Mesia S-a născut din casa lui David, în cetatea lui David, prin El făgăduinţa dată lui David găsindu-şi împlinirea ei completă (vezi 2 Samuel 7,15.16; 1 Regi 11,12.13.34-39; 15,4.5).
89:34 nu-Mi voi călca legământul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.
Schimba. Dumnezeu nu Îşi poate schimba caracterul (vezi Iacov 1,17; Maleahi 3,6; cf. Psalm 111,5.9).
89:35 Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?
Pe sfinţenia Mea. Dumnezeu a pus în legământ ca garanţie propria Sa natură sfântă. Dacă Dumnezeu ar fi dat greş în cele ce-L priveau, s-ar fi dovedit prin aceasta că El nu este un Dumnezeu sfânt.
Să mint Eu oare? [Nu voi minţi, KJV]. Credincioşia lui Dumnezeu faţă de David nu este decât un exemplu sublim al statornicei Lui credincioşii în purtarea Sa cu copiii Săi (vezi v. 3.4).
89:36 Sămânţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
Va dăinui în veci. Vezi la v. 29.
Ca soarele. Vezi Psalm 72,5.17.
89:37 ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. (Oprire).
Ca luna. Vezi Psalm 72,5.
Martorul credincios. Aici probabil luna, aşa cum e indicat de paralelismul expresiilor. Aşa cum mişcarea lunii luna este stabilă, regulată şi durabilă, tot aşa făgăduinţele lui Dumnezeu faţă de David nu pot da greş.
Cu versetul acesta psalmistul încheie lauda adusă atributelor lui Dumnezeu, de care depinde împlinirea făgăduinţei.
Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.
89:38 Şi totuşi, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mâniat pe unsul Tău;
Şi totuşi. [Dar, KJV]. În punctul acesta al psalmului are loc o schimbare bruscă de la laudă şi bucurie la plângere şi bocet. În ciuda siguranţei făgăduinţelor lui Dumnezeu şi a garanţiei credincioşiei Sale, pare că legământul a fost călcat şi că asupra lui Israel şi asupra unsului Domnului nu a venit bine, ci numai rău. Cum s-a întâmplat aşa, întreabă psalmistul? Care va vor fi consecinţele? Credincioşia lui Dumnezeu nu are putere? Versetele 38-45 sunt o serie de mustrări prieteneşti (vezi la Psalm 44.9-12). Psalmistul prezintă faptele aparente, dar prin credinţă biruieşte aparenţa.
Tu. Pronumele în ebraică este emfatic, ca şi cum psalmistul ar spune: Tu, Dumnezeul care ai garantat credincioşie în legătura legământului, eşti acelaşi Dumnezeu care a denaturat făgăduinţa Sa şi a lepădat pe unsul Său.
89:39 ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău; i-ai doborât şi i-ai pângărit cununa.
Verset ce nu a fost comentat.
89:40 I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărâmat toate cetăţuile.
Toate zidurile. Toate zidurile şi fortificaţiile împăratului fuseseră distruse (vezi Psalm 80,12; 2 Cronici 11,5-10; cf. Isaia 5,5.6).
89:41 Toţi trecătorii îl jefuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.
Îl jefuiesc. Compară cu 2 Regi 24.2.
Batjocură. Compară cu Neemia 1,3; 2,17; vezi Psalm 79,4.
89:42 Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,
Înveselit. Fiecare înfrângere a lui Israel a făcut pe vrăjmaş să se bucure.
89:43 ai făcut ca ascuţişul sabiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă.
Ascuţişul săbiei să dea înapoi. Adică tăişul săbiei a fost îndepărtat, astfel încât atunci când sabia s-a repezit să lovească, n-a străpuns ţinta propusă. Israel nu izbutise în luptă.
89:44 Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trântit la pământ scaunul de domnie;
Verset ce nu a fost comentat.
89:45 i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. (Oprire)
Ai scurtat. Forţa lui tinerească fusese scurtată. Perioada de prosperitate a împăratului fusese redusă. Cu ruşine. Neamul împărătesc ajunsese de ocară. Atât înfăţişarea împăratului cât şi împrejurările par să indice mânia lui Dumnezeu. Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.
89:46 Până când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mânia ca focul?
Până când Doamne? Mustrarea psalmistului face loc implorării. El Îl roagă pe Dumnezeu să înceteze necazul. Trecerea aceasta este cheia care ne ajută să înţelegem mustrarea psalmistului. Aici spiritul omenesc slab, dându-şi seama de starea rea a lucrurilor, apelează la Dumnezeu ca să îndrepte lucrurile. Implorarea constă din două strofe a câte trei versuri fiecare. Versetele 46-48 dezbat scurtimea vieţii omului; v. 49-51, ocara care vine asupra lui Dumnezeu când duşmanii Lui câştigă biruinţa.
89:47 Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
Viaţa mea. [Timpul meu, KJV]. Ebr. cheled, "durata vieţii". Psalmistul se roagă ca dacă Dumnezeu va interveni vreodată, să intervină repede, deoarece psalmistul va muri curând.
Nimic. [În zadar, KJV]. Compară cu Iov 7,6; 14,1; Psalm 39,5.11.
89:48 Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor?
Verset ce nu a fost comentat.
89:49 Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi, pe care le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?
Îndurările Tale dintâi. [Bunătatea Ta de mai demult, KJV]. Adică multiplele dovezi ale împlinirii făgăduinţei în vremurile de demult. Ai jurat. Vezi v. 3.35; cf. Psalm 132,11.
89:50 Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sân ocara multor popoare;
În sine. Psalmistul pare să poarte în inima sa ocările întregului Israel. Ca şi Moise (vezi Numeri 11,11-15), psalmistul simţea că poverile întregului popor apăsau asupra lui şi că el nu mai era în stare să poarte povara.
89:51 adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!
Verset ce nu a fost comentat.
89:52 Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!
Binecuvântat. Doxologia şi dublul amin (care nu părţi esenţiale ale psalmului însuşi) marchează sfârşitul Cărţii a treia a Psaltirii (vezi p. 626; vezi la Psalm 41,13; 72,18; 106,48; 150). Totuşi, există un moment unic şi potrivit soliei acestui verset din acest punct: în ciuda tuturor lucrurilor "binecuvântat să fie Domnul"! COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
3-29PP 755
5-7�
SL 56
7�
�
CG 538; ML 281; MYP 265; PK 236; 5T 268, 320
13-18�
PP 33
14�
PP 34; 2T 448
14.15�
5T 190
15�
Ev 121; TM 111; 8T 145
19�
MYP 59; 1T 698; 2T 321; 5T 312; 9T 280
31-33�
PP 738
33�
8T 276
34�
FE 450; PK 165, 187; 8T 10, 39
37�
GC 262