89:38 Şi totuşi, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mâniat pe unsul Tău;
Şi totuşi. [Dar, KJV]. În punctul acesta al psalmului are loc o schimbare bruscă de la laudă şi bucurie la plângere şi bocet. În ciuda siguranţei făgăduinţelor lui Dumnezeu şi a garanţiei credincioşiei Sale, pare că legământul a fost călcat şi că asupra lui Israel şi asupra unsului Domnului nu a venit bine, ci numai rău. Cum s-a întâmplat aşa, întreabă psalmistul? Care va vor fi consecinţele? Credincioşia lui Dumnezeu nu are putere? Versetele 38-45 sunt o serie de mustrări prieteneşti (vezi la Psalm 44.9-12). Psalmistul prezintă faptele aparente, dar prin credinţă biruieşte aparenţa.
Tu. Pronumele în ebraică este emfatic, ca şi cum psalmistul ar spune: Tu, Dumnezeul care ai garantat credincioşie în legătura legământului, eşti acelaşi Dumnezeu care a denaturat făgăduinţa Sa şi a lepădat pe unsul Său.