8:4 îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?
Ce este omul? "Omul" vine din ebr. 'enosh, care denumeşte omul în fragilitatea şi slăbiciunea lui. Când omul stă faţă în faţă cu vastitatea, misterul şi gloria cerurilor, aşa cum se văd noaptea, şi începe să cugete la nemărginirea spaţiului şi numărul infinit de corpuri cereşti, probabil simtă că e un punct minuscul şi neînsemnat în univers. Dacă aceasta este reacţia muritorilor de rând neînvăţaţi, cu cât trebuie să fie mai adevărată pentru acela care priveşte cerurile cu ajutorul telescopului modern, în lumina cunoştinţelor tot mai multe ale astronomiei moderne!
Fiul omului. Ebr. ben-'adam, probabil accentuând natura pământească a omului ca fiind făcut din pământ (vezi la Genesa 1,26; 2,7).
Să-l bagi în seamă. [Să-l cercetezi, KJV]. Ebr. paqad, un cuvânt care descrie nu numai actul vizitării, dar şi ceea ce săvârşeşte vizitatorul prin această vizită. Prin urmare, cuvântul arată aici purtarea de grijă al lui Dumnezeu pentru fiinţa omenească, îndurarea şi atenţia arătate faţă de om (vezi Genesa 21,1). Pentru ce Dumnezeul cel veşnic, care are un univers de lumi care Îi solicită atenţia, "să bage în seamă" pe omul pieritor? Pentru ce să onoreze El pe om, făcându-l vicerege al pământului? Numai înţelegând valoarea unui suflet omenesc creat după chipul lui Dumnezeu poate cineva să răspundă la aceste întrebări. Înţelegerea aceasta vine numai în urma aprecierii morţii Mântuitorului pe cruce. "Valoarea omului e cunoscută numai mergând la Golgota. În taina crucii lui Hristos putem avea o apreciere a omului." (2 T 643, 635).
Oricât de importantă ar fi descoperirea lui Dumnezeu în natura din jur, descoperirea lui Dumnezeu în viaţa omenească este mai însemnată. Mărimea şi întinderea nu sunt criterii în ce priveşte valoarea. S-a zis că ochiul şi creierul care văd cerurile fizice sunt mai minunate decât cerurile care sunt văzute prin cel mai puternic telescop.