8:1 Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Slava Ta se înalţă mai presus de ceruri.
INTRODUCERE - Psalmul acesta este cel dintâi din psalmii dedicaţi naturii (vezi Psalmi 19, 29, 104 etc.) şi este o revelare a maiestăţii lui Dumnezeu în natură şi în viaţa omului. Această "cuvântare a nopţii înstelate", aşa cum a fost denumit poemul, e o mărturie a faptului că poetul evreu nu privea natura ca un scop în sine, ci totdeauna privea dincolo de natură, spre Dumnezeul ei. Psalmul a fost numit şi un psalm de laudă a demnităţii omului. În el poetul stă sub baldachinul cerului iluminat de lună şi împânzit cu stele, înmărmurit prin contemplarea capodoperei lui Dumnezeu în natură. În prezenţa tuturor acestor vastităţi, înţelege dintr-odată lipsa de valoare a bietului om. Totuşi, abia nutrit sentimentul acesta că este absorbit de gândul adevăratei demnităţi a omului, care este reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, având o natură puţin mai prejos decât cea divină, cu toate lucrurile puse sub picioarele lui. Nu e de mirare că psalmistul, impresionat în felul acesta de poziţia plină de demnitate pe care omul o deţine în univers, proslăveşte maiestatea Creatorului său. Psalmul 8 etalează o formă literară încântătoare, care a fost numită "structură-plic", în care ideea introductivă este repetată sau concluzionată la finele poemului (v. 1.9; cf. Psalm 103 şi 104), versetele intermediare urmând să fie interpretate în lumina acestei idei.
Cu toate că nu se cunosc circumstanţele compunerii, nu e greu de închipuit că David a scris această poezie aleasă în cursul uneia din nopţile vieţii lui de început, când păstor fiind, singur cu oile lui, privea cerul înstelat şi simţea demnitate înrudirii cu Făcătorul său. Sau poate l-a compus cândva mai târziu, reamintindu-şi încântarea provocate de astfel de experienţe timpurii.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 629.
1. Doamne. Ebr. Yahweh, nume dumnezeiesc. 'Elohim (Dumnezeu) şi Adonai (Domn) sunt titluri, nu nume (vezi vol I, p. 171, 172).
Dumnezeul. [Domnul, KJV]. Ebr. Adonai, "stăpân", "cârmuitor" (vezi vol I, p. 173). Combinaţia celor două forme Îl desemnează pe Yahweh ca Stăpân îndreptăţit al creaturilor Sale.
Numele. Vezi Psalm 7,17. Prima parte a acestui psalm e repetată ca v. 9 la sfârşitul psalmului.
Tot pământul. Psalmistul se adresează lui Dumnezeu nu ca o divinitate naţională, ci ca Domn al universului. Vorbind în numele poporului, asociind-se cu fraţii săi, el zice "al nostru" şi nu "al meu" (vezi Matei 6,9). Individul se cufundă în contemplarea maiestăţii lui Dumnezeu din ceruri.
Se înalţă. [Care a pus, KJV]. Ebr. tanah, al cărui înţeles exact este nesigur. Unii au sugerat sensul "a povesti". Traducerea RSV "cântat" nu poate fi obţinută din ebraică aşa cum se prezintă. LXX traduce: "a fost înălţată". Ideea pare să fie că slava Lui e preamărită de fiinţele cereşti. Atunci de ce să nu cânte muritorii slava lui Dumnezeu când contemplă măreţia lucrurilor create de El?