77:2 În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nici o mângâiere.
În ziua. Vezi Psalm 50,15; cf. 35,3. Versetele 2 şi 3 arată realitatea şi intensitatea rugăciunii. Tot ce făcea psalmistul, chiar şi când se gândea la Dumnezeu, nu făcea decât să-i amplifice durerea sufletească.
Mâinile. Literal, "mâna mea" [KJV]. Traducerea "mâna mea e întinsă" (RSV) pare să fie fundamentată pe Ieronim. Verbul ebraic tradus "îmi stau întinse" [alerga, KJV] pare în oricare altă parte să aibă mereu sensul de "a alerga", "a curge", "a fi vărsat" (vezi 2 Samuel 14,14).
Sufletul meu. Sau "eu" (vezi la Psalm 16,10).
Nu vrea. Compară cu Genesa 37,35; Ieremia 31,15. Experienţa psalmistului ar trebui să dea mângâiere celor ce nu obţin răspuns imediat la întrebările sincere ale sufletului.