66:1 Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului.
INTRODUCERE. - În Psalmul 66, David (vezi 4T 533) asociază mulţumirea personală cu mulţumirea generală cu prilejul celebrării eliberării de vreo nenorocire personală sau naţională. Psalmul a fost probabil compus pentru a fi citit înainte de jertfă la aducerea la îndeplinire a unei juruinţe pe care psalmistul a făcut-o pe când era în necaz (vezi v. 13-15). Cele cinci strofe şi doxologia de încheiere a psalmului au o remarcabilă particularitate: v. 1-12 folosesc pluralul la folosirea pronumelui persoanei întâi, v. 13-20 folosesc singularul. Poate că poetul, după ce a vorbit în numele întregii adunări, continuă să vorbească despre sine ca membru al adunării. Sau poate v.1-12 urmau să fie cântate de corul leviţilor, iar v. 13-20 de o singură persoană. Psalmul acesta era deseori cântat de Domnul Hristos (vezi E. White, Material suplimentar la v. 1-5).
Cu privire la preambul vezi p. 627.
1. Strigăte de bucurie. [Faceţi o gălăgie veselă, KJV]. Vezi la Psalm 98,6.