60:7 Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cârmuire:
Galaadul. Un ţinut la răsărit de Iordan, acordat lui Gad şi lui Mănase (vezi Numeri 32,39.40;
Iosua 17,1; vezi la Psalm 22,12).
Efraim. Efraim şi Iuda erau seminţiile principale la apus de Iordan.
Ţara capului Meu. Sau "întăritura capului meu", privit de unii cercetători ca însemnând în mod
figurat un coif (vezi RSV). Efraim e descris ca fiind apărarea principală a întregii ţări. După împărţirea regatului, Efraim a fost seminţia cea mai de seamă a regatului de nord (vezi Deuteronom 33,17).
Iuda. Una din seminţiile principale cât priveşte poziţia, numărul şi făgăduinţa profetică (vezi Genesa 49, 8-12).
Toiagul de cârmuire. De la ebr. chaqaq, "a decreta". Forma folosită aici înseamnă "un legiuitor", prin urmare "un comandant [de trupe pe câmpul de lupte]", sau "sceptrul unui comandant [un simbol al autorităţii]". Lui Iuda i s-a încredinţat cârmuirea lui Israel (vezi 1 Samuel 16,1; 2 Samuel 2,4; 5,1-3; Psalm 78,68).