6:3 Sufletul mi-i îngrozit de tot; şi Tu, Doamne, până când vei zăbovi să Te înduri de mine?
Sufletul mi-i îngrozit de tot. Chiar mai mare decât durerea fizică este agonia sufletească. Psalmistul nu e în stare să-şi elibereze mintea de gândul că are parte de neplăcerea lui Dumnezeu. El exclamă îndurerat: "Doamne, până când?" ca şi cum, în încercarea de a exprima o rază de speranţă în puterea lui Dumnezeu de vindecare, îşi dă seama brusc, în natura lui umană, de situaţia disperată în care se află şi strigă: Cât va mai continua chinul acesta sufletesc, până voi afla alinare?" (vezi Iov 7,2-4). I se pare că Dumnezeu l-a părăsit în boala lui. Creştinul poate afla mângâiere în ideea că suferinţele pământeşti sunt neînsemnate când sunt comparate cu bucuria cerului (vezi Romani 8,28; 2 Corinteni 4,17.18).