59:11 Nu-i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu, ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i, Doamne, Scutul nostru!
Nu-i ucide. Adică nu imediat. Lui Cain i s-a îngăduit să pribegească pe pământ ca o pildă vie a urmărilor nenorocite ale urii şi uciderii (vezi Genesa 4,12-14). Psalmul 59,11 este începutul celei de a doua părţi a psalmului. Versetele 11-15 conţin o serie de imprecaţii tare, cerând aducere treptată a pedepsei asupra vrăjmaşilor nelegiuiţi ai psalmistului, probabil pentru a da timp oamenilor să vadă urmări depline ale păcatului (vezi la v. 5).
Poporul meu. O expresie care sugerează sentimentele duioase ale psalmistului pentru poporul lui Israel. El gândeşte că întregul popor ar trebui să fie îngrijorat de nelegiuirea generalizată. Uită. Când ne bucurăm de eliberare deplină, tindem să uităm primejdiile din care am fost scăpaţi (vezi Psalm 78,11.42; 106,13.21; etc.).
Scutul. În armonie cu folosirea ugaritică (vezi p. 618), ebraicul magen ar trebui probabil să fie tradus cu un verb, "a implora", "a cere stăruitor", ca şi în alte părţi în psalm (vezi la Psalm 84,9). Propoziţia ar suna atunci astfel: "te rugăm, o, Doamne".