55:1 Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele!
INTRODUCERE. - Psalmul 55 este o rugăciune de ajutor, pe fundalul situaţiei disperate a psalmistului. Psalmul se încheie cu exprimarea convingerii că Dumnezeu va interveni. El are dese repetiţii şi amestecă plângerea cu dorinţa, imprecaţia, indignarea, încrederea şi nădejdea (Callan). Psalmul este strigătul inimii cuiva care află scăpare de întristare într-o singurătate totală.
Cu privire la preambul vezi p. 616, 628, 629.
1. Ia aminte. Cele patru cereri din v. 1 şi 2 scot la iveală intensitatea marii nevoi a
psalmistului. Nu Te ascunde. Vezi Psalm 13,1; 27,8; cf. Psalm 10,1.
55:2 Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frământ,
Mă frământ. [Jelesc în plângerea mea, KJV]. Literal: "rătăcesc în îngrijorarea mea".
55:3 din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mânie.
Apăsării. Ebr. 'aqah, "apăsare". Cuvintele poartă ideea zdrobirii sub o grea povară.
55:4 Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii,
Spaima morţii. Ştiind că numai moartea ar mulţumi pe cei care uneltesc, psalmistul simţea umbra morţii asupra sa (vezi Psalm 116,3).
55:5 mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.
Fiorii. Ebr. pallasuth, care pare să arate o adâncă frământare ca urmare a spaimei, este rar (vezi Iov 21,6; Isaia 21,4; Ezechiel 7,18). Poetul foloseşte un limbaj plastic pentru a exprima intensitatea emoţiilor sale.
55:6 Eu zic: O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura, şi aş găsi undeva odihnă!
Frumuseţea poetică deosebită a acestui verset (vezi Ieremia 9,2) exprimă cu putere dorinţa fiecărui creştin care doreşte cu ardoare să înceteze un oarecare necaz prelungit. Cât de adesea dorim să putem fugi undeva unde să fim scutiţi de necazuri! Uităm că pe acest pământ ducem necazurile cu noi, dacă nu le încredinţăm lui Isus. Să nu uităm că există o lume în care necazul nu poată să pătrundă; lumea aceea e cerul (vezi Apocalipsa 21,4).
Aş zbura. Avem nevoie să ne ferim să dăm curs instinctului instinctul care ne îndeamnă să scăpăm din anumite împrejurări. Dacă dorinţa aceasta devine o obişnuinţă, ea e un semn morbid. Lucrarea noastră, familia noastră, legăturile şi răspunderile noastre sunt o disciplină cu totul necesară dezvoltării caracterului creştin. În loc "să zburăm", ar trebui "să strigăm către Dumnezeu".
Aş găsi undeva odihnă. Literal, "să locuiesc", "să rămân".
55:7 Da, aş fugi departe de tot, şi m-aş duce să locuiesc în pustie. (Oprire).
Pustie. Un loc nelocuit de oameni (vezi Matei 4,1). Se spune că porumbeii sunt din abundenţă în locurile sălbatice şi stâncoase ale Palestinei, departe de locuinţele oamenilor. Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.
55:8 Aş fugi în grabă la un adăpost de vântul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.
Verset ce nu a fost comentat.
55:9 Nimiceşte-i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri;
Verset ce nu a fost comentat.
55:10 zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sunt în sânul ei;
Ei. Unii sugerează că "nelegiuirea şi răutatea" (v. 9) sunt aici personificate şi prezentate ca dând ocol cetăţii.
55:11 răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
Vicleşugul şi înşelătoria. Societatea în general era dezorganizată.
Pieţele. [Uliţele, KJV]. Literal, "loc larg", "piaţă" (RSV), unde se rezolvau treburile civile, unde trebuia să fie administrată dreptatea.
55:12 Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m-aş ascunde dinaintea lui.
Un vrăjmaş. Psalmistul trece de la mulţimea generală a conspiratorilor la o persoană. Aş suferi. Nu e greu de suportat batjocura unui vrăjmaş declarat; dar e greu de îndurat şi adesea copleşitoare cuvintele denigratoare ale cuiva care ţi-a fost cândva prieten apropiat. M-aş ascunde. În loc să-i deschidă inima.
55:13 Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!
Tu. Vezi la v. 12.
55:14 Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!
Trăiam împreună într-o plăcută prietenie. [Ne sfătuiam împreună, KJV]. Timpul imperfect ebraic denotă aici o acţiune continuă. Aveau loc discuţii dese şi intime.
Plăcută prietenie. [Discuţii plăcute, KJV]. Ebr. sod, "relaţii apropiate, intime".
Împreună. Nu numai că se bucurau de comuniune în particular, dar se asociau în închinare publică. Există multă pasiune în versetul acesta.
55:15 Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.
Să se pogoare. Vezi Psalm 9,17; cf. Numeri 16,30.
Locuinţa morţilor. [Iad. KJV]. Ebr. she'ol, "locuinţa simbolică a celor morţi" (vezi la Proverbe 15,11).
În locuinţa lor. Vezi v. 3.9-11. Nelegiuirea este din belşug în casele, în umblarea, în inima lor. E bine pentru comunitate ca nelegiuirea să fie pedepsită.
55:16 Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.
Dar eu. În ebraică pronumele stă la începutul propoziţiei şi prin urmare este emfatic. Psalmistul vorbeşte pentru sine şi pune în contrast atitudinea sa cu purtarea trădătorilor.
55:17 Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.
Seara, dimineaţa. Daniel se ruga de trei ori pe zi (Daniel 6,10). Adevărata religie este întărită prin momente regulate şi dese de rugăciune (vezi Psalm 119,164).
55:18 Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sunt împotriva mea!
Verset ce nu a fost comentat.
55:19 Dumnezeu va auzi, şi-i va smeri, El, care, din veşnicie, stă pe scaunul Lui de domnie. (Oprire). Căci în ei nu este nici o nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.
Din veşnicie stă. Vezi Deuteronom 33,27; Psalm 90,2.
Oprire. [Selah, KJV]. Apariţia acestui cuvânt în interiorul unui verset este ceva neobişnuit (vezi Psalm 57,3). Vezi p. 629.
55:20 Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legământul.
Ei. Trădătorul care fusese prietenul apropiat al psalmistului (vezi v. 12-14). Psalmistul trece la discutarea trădării din partea prietenului său. Legământul. O legătură existentă într-o prietenie strânsă.
55:21 Gura lor este dulce ca smântâna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul, dar când ies ele din gură, sunt nişte săbii.
Dulce ca smântâna. [Mai alunecoase ca untul, KJV]. El era un făţarnic perfect (vezi Psalm 28,3; 57,4). Imaginile concrete din versetul acesta sunt plastice şi impresionante.
55:22 Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
Soarta. [Povara, KJV]. Ebr. yehab, un cuvânt care apare doar aici în VT, prin urmare sensul lui nu e sigur. Talmudul îi dă sensul de "povară". LXX zice merimna "grijă", "nelinişte", "frământare". Merimna apare în 1 Petru 5,7: "Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre". Verbul, merimnao, apare în Matei 6,34 şi e tradus "a se îngrijora".
Făgăduinţele acestea făcute celor drepţi care se predau în credinţă lui Dumnezeu psalmistul le repetă pentru sine şi le împarte cu toţi aceia care vor să înveţe din experienţa sa. Dumnezeu nu îndepărtează totdeauna povara, dar îi susţine pe aceia care merg înainte prin credinţă.
În oratoriul său "Ilie", Felix Mendelssohn-Bartholdy foloseşte cuvintele versetului acestuia în frumosul coral pe patru voci cântat după rugăciunea pentru ploaia a lui Ilie pe muntele Carmel.
55:23 Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sânge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!
Îi. Vrăjmaşii psalmistului, oamenii descrişi în propoziţia următoare.
Fundul gropii. [Groapa pieirii, KJV]. Vezi Psalm 28,1.
Oamenii setoşi de sânge şi de înşelăciune. Literal, "oameni de sânge şi înşelăciune". Ei erau ucigaşii în devenire ai psalmistului.
Jumătate din zilele lor. "Lungimea zilelor" era un semn al plăcerii lui Dumnezeu (vezi Proverbe 3,2). Dumnezeu doreşte ca oamenii să trăiască o viaţă cât mai lungă. Practicarea fărădelegii tinde să scurteze viaţa.
În Tine. Psalmistul nu se va încrede în violenţă şi înşelătorie, ci doar în Dumnezeu (vezi Psalm 7,1; 11,1). Încrederea în Dumnezeu este una din înaltele concepte ale cărţii Psalmilor.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 6�
EW 20; 1T 70
14�
�
ML 199
17�
�
5T 164; 7T 44
22�
�
COL 51; ML 10; 4T 285; 7T 297; 8T 126; 9T 17