55:6 Eu zic: O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura, şi aş găsi undeva odihnă!
Frumuseţea poetică deosebită a acestui verset (vezi Ieremia 9,2) exprimă cu putere dorinţa fiecărui creştin care doreşte cu ardoare să înceteze un oarecare necaz prelungit. Cât de adesea dorim să putem fugi undeva unde să fim scutiţi de necazuri! Uităm că pe acest pământ ducem necazurile cu noi, dacă nu le încredinţăm lui Isus. Să nu uităm că există o lume în care necazul nu poată să pătrundă; lumea aceea e cerul (vezi Apocalipsa 21,4).
Aş zbura. Avem nevoie să ne ferim să dăm curs instinctului instinctul care ne îndeamnă să scăpăm din anumite împrejurări. Dacă dorinţa aceasta devine o obişnuinţă, ea e un semn morbid. Lucrarea noastră, familia noastră, legăturile şi răspunderile noastre sunt o disciplină cu totul necesară dezvoltării caracterului creştin. În loc "să zburăm", ar trebui "să strigăm către Dumnezeu".
Aş găsi undeva odihnă. Literal, "să locuiesc", "să rămân".