51:1 Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!
INTRODUCERE - Psalmul 51 este un psalm de penitenţă (vezi p. 624). A fost compus de David "după păcatul său grozav [cu Bat-Şeba], în chinul remuşcării şi a scârbei de sine" (Ed 165). El este o mărturisire a "pocăinţei sale, când i s-a dat solia de mustrare de la Dumnezeu", menit "să fie cântat în adunările publice ale poporului său,... pentru ca alţii să ia o lecţie din trista istorie a căderii sale" (PP 724,725). Psalmul este o rugăciune de iertare şi de sfinţire prin Duhul Sfânt. Împletită cu cererea sunt mulţumiri pentru îndurarea şi făgăduinţele lui Dumnezeu legate de viitor. Poate că nici un alt pasaj din VT nu zugrăveşte un tablou mai clar al păcătosului sincer căit, care se încrede în puterea lui Dumnezeu de a ierta şi a reface, aşa cum face acest portret al experienţei nelegiuirii lui David. Psalmul ar trebui să fie studiat în lumina textelor din 2 Samuel 12,1-13 şi Psalm 32.
Psalmul 51 a fost unul dintre psalmi preferaţi ai lui John Bunyan. Chiar înainte de executarea ei (1554), lady Jane Gray a recitat cuvintele acestui psalm, îngenuncheată fiind pe eşafod.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
1. Ai milă. Cu inima înfrântă din cauza păcatului său greu împotriva lui Urie şi a Bat-Şebei, zdrobit sub povara vinovăţiei, David strigă la Dumnezeu pentru îndurare. În acest strigăt nu există nici scuză, nici apărare, nici încercarea de îndreptăţire, nici nemulţumire împotriva dreptăţii legii care îl condamna. Cu adevărat umilit, David nu se învinovăţeşte decât pe sine.