50:22 Luaţi seama dar, voi care uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.
Luaţi seama dar. Versetele 22 şi 23 reprezintă încheierea poemului, repetând pe scurt învăţătura din v. 7-21. Dumnezeu vorbeşte, afirmând că El cere inima şi mintea omului ca unică jertfă ce poate fi acceptată. Aici este avertizare pentru nelegiuit şi încurajare pentru cel evlavios.
Uitaţi pe Dumnezeu. Cu toate că, după cele declarate formal, este angajat în adorarea lui Dumnezeu.
Nimeni să vă scape. Va veni un timp când chiar şi Mântuitorul va înceta să-l ocrotească pe păcătos, iar acesta va secera ce a semănat (vezi Isaia 13,9; Ţefania 1,14-18; Apocalipsa 6,15-17; 20:9; 5T 120).