50:1 Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte, şi cheamă pământul, de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui.
INTRODUCERE - Afirmaţia binecunoscută a lui Samuel făcută lui Saul, "ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor" (1 Samuel 15,22) poate fi considerată tema Psalmului 50. Psalmul este didactic prin natură şi de o foarte mare valoare contemporană. Având ca fundal măreţ descrierea judecăţii, care poate fi aplicată la judecata de pe urmă (v. 1-6; cf. GC 642), psalmul îşi desfăşură mesajul ca o mustrare pentru închinătorul care respectă ceremonia religioasă, dar nu are inima sinceră şi purtarea curată. Psalmul are două părţi: condamnarea relelor formalismului rece în închinare (v. 7-15) şi condamnarea făţărniciei (v. 16-21). O scurtă concluzie (v. 22.23) sintetizează mesajul poemului.
Cu privire la autorul psalmului, vezi DA 434.
Cu privire la preambul, vezi p. 617, 627.
1. Dumnezeu, Domnul. Ebr. 'El 'Elohim Yahweh. O combinaţie remarcabilă a numelor lui Dumnezeu (vezi vol. I, p. 170-173; cf. Iosua 22,22).
Pământul. Ca martor al lucrărilor solemne, toate popoarele sunt chemate să participe la judecata păcatelor mari ale lui Israel.
De la răsăritul. Expresiile acestui verset evidenţiază caracterul universal. Toată lumea este invitată (vezi Psalm 113,3; Isaia 59,19). Scena descrisă aici va găsi o împlinire unică la a doua venire a lui Hristos (Matei 24,30; GC 300; 642, PP 339).
Versetele 1-6 constituie o introducere remarcabilă a acestui psalm, de o lungime mai mare decât al oricărui alt psalm.