5:7 Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în casa Ta, şi să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfânt.
Dar eu. Un contrast puternic. Spre deosebire de cei nelegiuiţi, psalmistul simte o siguranţă deplină când intră în casa lui Dumnezeu. Este dreptul lui.
Prin îndurarea Ta cea mare. [Mulţimea îndurării Tale, KJV]. Copilul lui Dumnezeu e tot atât de binevenit în casa lui Dumnezeu pe cât este de nepotrivită prezenţa acolo a celor nelegiuiţi. El e sigur de ospitalitatea lui Dumnezeu. Aceasta este o încredere veritabilă de copil într-un Părinte ceresc.
Frică. Expresia aceasta implică un profund respect la serviciul de închinare.
Închin. Literal, "mă plec până la pământ". Închinătorilor nu le era îngăduit să intre în sanctuar, ci undeva aproape sau mai departe, se plecau cu faţa la pământ în direcţia locaşului lui Dumnezeu.
Templul. Ebr. hekal, un palat ca în Isaia 39,7; Daniel 1,4; sau un templu unde ar putea să locuiască Dumnezeu. Hekal este folosit pentru ca nume pentru cortul care a precedat clădirea Templului (1 Samuel 1,9; 3,3; 2 Samuel 22,7), precum şi templul lui Solomon (2 Regi 18,16; 23,4; etc.). Aşadar, folosirea cuvântului hekal în versetul acesta nu e un argument, aşa cum susţin anumiţi critici, că psalmul e de origine post-davidică. Observaţi de asemenea că în Psalm 27 sanctuarul este denumit şi "templu" (hekal) şi "cort" (ohel) (v. 6).
E de asemenea vrednic de notat că expresiile paralele casa (bayith) şi templul (hekal) care apar în versetul acesta, se întâlnesc de repetate ori în literatura ugaritică (vezi p. 618) ca sinonime pentru locul în care locuieşte o divinitate. Iată un exemplu tipic: "Atunci Anath s-a dus la casa ei (bt), zeiţa a purces la templul (hkl) ei".
În ritualul iudaic modern, Psalm 5,7 a fost ales să fie recitat când închinătorul intră în sinagogă.