44:9 Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;
Dar. Un puternic contrast între victoria de demult a lui Israel sub mâna puternică a lui Dumnezeu şi soarta tristă a naţiunii din prezent. Psalmistul foloseşte limbajul netehnic al scriitorilor Bibliei, care atât de des Îl descriu pe Dumnezeu ca făcând lucrurile acelea care nu împiedică să fie făcute (vezi la 2 Cronici 18,18). Există un sens în care o astfel de descriere este corectă, dar limbajul trebuie să fie înţeles în lumina revelaţiei generale a inspiraţiei. Suferinţa şi moartea au pătruns în lumea aceasta ca urmare a păcatului, iar vina pentru prezenţa lor trebuie pusă pe seama lui Satana, nu a lui Dumnezeu. Dumnezeu "a semănat o sămânţă bună în ţarina Lui", dar "a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu" (Matei 13,24.25).
Există un sens, în care uneori Dumnezeu este răspunzător în mod mai direct pentru nenorocire. Într-o lume în care există răul pare esenţial ca păcatul să aducă pedeapsă, astfel încât pornirile rele ale inimii omului să poată fi înfrânate. Astfel, Dumnezeu a rânduit pedeapsa civilă pentru persoanele individuale şi a hotărât ca nelegiuirile poporului să cadă asupra poporului (vezi la 2 Cronici 22,8). Nenorocirile lui Israel făceau parte fie din categoria aceasta, în care caz nu erau pe nedrept, fie din categoria generală a suferinţelor cu care vrăjmaşul hărţuieşte familia omenească. Într-un asemenea caz, Dumnezeu nu ar trebui să fie considerat răspunzător pentru ele. Cel în cauză poate că nu întotdeauna va fi capabil să determine cauza suferinţei sale. În timp ce caută un răspuns el ar trebui să fie atent să nu-L învinovăţească pe Dumnezeu în chip "necuvincios" (Iov 1,22).
Ne lepezi. Compară cu Psalm 43,2.