42:5 Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
Pentru ce? Versetul 5 constituie refrenul poemului (repetat cu uşoare modificări în v. 11; Psalm 93,5). Având în vedere amintirile atât de plăcute, David se mustră singur pentru faptul că e descurajat.
Te mâhneşti. Literal, "încovoiat".
Suflete. Psalmistul se adresează lui însuşi.
Gemi. Ebr. hamah, care cuprinde în sine ideea de a mormăi ca un animal, de a vui ca valurile (vezi Psalm 46,3) sau de a şuiera ca vântul.
Nădăjduieşte. Vezi Psalm 25,3; 27,14; Plângeri 3,24. Noi căutăm mângâiere în noi înşine, când unica noastră nădejde e la Dumnezeu.
Iarăşi. La vremea potrivită pentru Dumnezeu, totul va fi bine, dacă stăruim să ne încredem.
El este mântuirea mea. [Pentru ajutorul feţei Sale, KJV]. Literal "mântuirea feţei Sale" (vezi Psalm 13,1). Izbăvirile lui Dumnezeu sunt multiple. Se spune că atunci când era pe pragul deznădejdii, Luther a pus lui Melanchton întrebarea din versetul acesta apoi i-a zis: "Philipp, vino să cântăm Psalmul 46".