42:4 Mi-aduc aminte, şi-mi vărs tot focul inimii în mine, când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime, şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire ale unei mulţimi în sărbătoare.
Mi-aduc aminte. În exilul său, David îşi aduce aminte de ocaziile când se închina în Casa lui Dumnezeu împreună cu adunarea care se bucura în prezenţa Lui. Asemenea amintire făcea şi mai greu de purtat povara celui nenorocit. "Culmea întristării e rememorarea unor lucruri mai fericite." (Tennyson). Pe de altă parte, rememorarea purtărilor de grijă ale lui Dumnezeu ar putea să dea celui suferind o îndoită putere.