42:2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
Însetează. Figura de stil este amplificată aici prin observaţia că vremea în ţinuturile în care David era fugar devenea deosebit de caniculară în timpul verii, apa fiind adesea foarte rară. Animalele sălbatice îl împiedicau deseori pe cerbul timid să se apropie de puţinele surse disponibile de apă.
Dumnezeul cel viu. Nevoia intensă a psalmistului de Dumnezeu este accentuată în psalmul acesta şi în cel următor prin apeluri către Dumnezeu deosebit de alese (vezi v. 8.9; 43,2.4).
Mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu. Vezi Exod 23,17; Psalm 84,7 pentru folosirea acestei expresii cu referire la peregrinajele la sanctuar. Ideea de a fi în prezenţa lui Dumnezeu este proeminentă în psalmul acesta (vezi Psalm 43,5; Exod 34,24; Deuteronom 16,16; 31,11). Sanctuarul era privit ca un loc special, unde oamenii se întâlneau cu Dumnezeu.