40:8 vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.
Vreau. [Îmi face mare plăcere, KJV]. Bucuria lui Hristos era de a asculta de Tatăl Său; ascultarea Lui era plină de bucurie. Când Legea este scrisă în inimă, ascultarea devine o plăcere. În loc să fie privită ca un set de reglementări exterioare, care să fie respectate de formă, Legea este privită ca o transcriere a caracterului lui Dumnezeu. Adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu a dus la aprecierea inteligentă a caracterului divin şi a creat dorinţa de a copia caracterul acela. Înţelegerea preţului nemărginit de mare al mântuirii atrage după sine noi aprecieri, aşa încât cea mai mare plăcere a creştinului este de a trăi în armonie cu principiile Cerului (vezi 1 Ioan 5,3; vezi la Proverbe
3,1).
Legea. Ebr. torah (vezi la Proverbe 3,1).
În fundul inimii mele. Literal, "în mijlocul măruntaielor mele". Pentru Isus, respectarea Legii lui Dumnezeu era o chestiune atât a intelectului, cât şi a simţămintelor, atât a minţii, cât şi a inimii (vezi Deuteronom 4,29; 6,5).
Versetele 6-8 scot în evidenţă unul dintre obiectivele principale ale învăţăturilor lui Mesia. Pentru iudei, ceremoniile constituiau suma totală a religiei. Isus a arătat prin învăţăturile Sale că acestea erau doar un mijloc în vederea atingerii unui scop şi că scopul acesta era însăşi armonia cu voia lui Dumnezeu. Funcţia de bază a Planului Mântuirii este de a reface în om chipul lui Dumnezeu (Ed 15). De aceea, orice sistem religios care subordonează funcţia aceasta aderării la ceremonie şi tradiţie întunecă prin aceasta scopul primordial al adevăratei religii.