40:2 M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii.
Groapa pieirii. [Groapa îngrozitoare, KJV]. Literal, "groapa larmei". Se poate ca psalmistul să fi avut în minte o peşteră întunecoasă şi adâncă, în care apele vuiesc, umplând-o cu tunete îngrozitoare şi din care nu există nădejde de scăpare. Braţul lui Dumnezeu era destul de lung ca să ajungă în groapă în care se află psalmistul şi să-l izbăvească.
Mocirlei. Sau "noroi". Fundul gropii nu este un teren solid pe care psalmistul, în starea lui nenorocită, să poată sta, ci e noroi alunecos (vezi Psalm 69,2.14.15). Orice încercare de ieşi din mocirlă nu face decât să-l tragă mai tare în adânc.
Pe stâncă. În contrast cu pământul mocirlos. Psalmistul pune pasul sigur pe terenul solid (vezi Psalm 27,5), aşa că umblă în siguranţă (vezi Psalm 37,23).