39:7 Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea
Acum. Are loc o bruscă trecere de la ideea zădărniciei vieţii prezente a omului la cea că Dumnezeu este izvorul speranţelor omului. Aceasta este singurul licăr de lumină din cadrul elegiei.